Oamenii pentru care sunt ceea ce sunt

Am fost un copil norocos si ghinionist in acelasi timp.
Am crescut alaturi de un tata care era printre cei mai buni in ceea ce facea :aviatia . Nu aveai cum sa nu te indragostestesti de zbor crescand langa el si in lumea privilegiata a aviatiei . Stateam ore in sir ascultandu-i , privindu-i si absorbind tot . Aerodinamica, meteorologia o invatai intr-un fel in care nici un profesor de liceu nu ti-ar fi putut explica-o niciodata intr-o ora anosta de curs .Viata imi dadea lecti in fiecare zi .
Apoi straduinta lui de a ma invata tot ce stia a ajutat enorm caci doream sa fiu la inaltimea lui .
E adevarat ca erau si multe zile in care nu-l aveam langa mine .Cantonamente , concursuri . Cat eram copil si mai tarziu adolescenta nu puteam spune imi iubesc tatal .Nu realizam ca exista acest sentiment . Eram mandra, mandra de toate trofeele si premiile lui .Mandra de respectul cu care il priveau toti .Dar nu defineam intre toate astea un sentiment de dragoste fata de tatal meu .
Am stiut ca il iubesc in ziua in care l-am vazut plangand pentru prima oara in viata mea . Alaturi de fratele meu accidentat (fractura de cervicala ) , in coma dupa un accident de deltaplan . Isi acoperea cu radiografiile fata ,in camera de garda a spitalului Bagdazar . Nu voia sa-l vada fratele meu . Fusese un erou , impreuna cu Trucmer , zburasera fara aprobare de zbor pana la Miercurea-Ciuc ,pe vremea lui Ceasca , pentru a-l aduce la Bucuresti . Probabil daca nu o faceau era mort acum .
Dar asa am descoperit ca si cei ca el plang si atunci am inteles ca -l iubesc nu doar ma mandresc cu el .
Am fost o norocoasa pentru ca alaturi de tatal meu am fost crescuta de o mama care ne-a iubit cu pasiune chiar daca nu ne-a alintat cum ne-am fi dorit noi . Eu nu m-am plans dar stiu ca sora mea a regretat asta .
Venita din Iasi ,un produs al facultatii de filologie istorie de acolo a reusit sa ne faca sa ne indragostim de citit si istorie .
Crescuta de la 6 ani in casa de copii dupa razboi a incercat toata viata ei sa ne faca o viata fara griji .Atat cat a putut . Cand ai trei copii e greu .Ma trezeam noptile si o vedeam tricotand cu disperare pulovere de mohair pe care le vindea . Isi dorea sa avem ce era mai bun .Si incerca sa faca tot pentru asta .Dar in acelasi timp incerca sa fim pregatiti pentru viata . Multe i se pot reprosa dar nu ca nu ne-a iubit si nu ca nu a muncit pentru noi .
Pasiunea mea pentru biologie a venit prin clasa a 6 a .Se spune ca daca ai noroc de profesori buni la varsta copilariei mari nu ai cum sa nu incepi cu dreptul in viata .Eu am avut noroc:Teodorescu la biologie , Selea la geografie si o profesoara excelenta de franceza Turea . Ele m-au facut sa ma indragostesc de studiu . Ele mi-au temperat firea prea iute invatandu-ma sa studiez aprofundat .
De meseria mea m-am indragostit oarecum tarziu . Imi placea sa ajut oameni , imi placea enorm biologia dar m-am apropiat de ea tarziu , dupa 1990 . Aveam deja doi copii si trecusem prin experienta problemelor fratelui meu .
O mana intinsa de niste oameni speciali in viata mea m-au facut ceea ce sunt acum .Dr Buzica in principal dar si multi altii care m-au format ca om .Ar fi greu sa-i trec pe toti dar as vrea sa o amintesc pe d-na Voinea care nu m-a lasat sa abandonez intr-un moment in care greutatile ma impingeau la asta . Spiritual am invatat enorm de la Parintele Voicescu . Si nu in ultimul rand trecerea prin Spitalul Christiana m-a modelat profesional dar si uman . Am invatat sa nu ma multumesc niciodat cu putin . Sa invat in permanenta .Sa pun intodeauna mai mult decat mi se cerea . Si am invatat sa iubesc si sa ajut oamenii .
Am 47 de ani . Sunt prietena cu calculatorul si internetul .Dar nu am fost asa mereu . In 1998-99 habar nu aveam cum se trimite un e-mail ( si acum mi-aduc aminte clipa cand in fata unui calculator cu internet la Sephora-Paris nu stiam ce sa fac ca sa trimi un email fratelul meu.Aveam adresa de email scrisa pe o bucatica de hartie dar habar nu aveam nimic despre calculator. Eram chiar „dusmanoasa” cu el . Copii mei fac glume si acum amintindu-si ca ei m-au invatat sa-l pornesc .
Adevarul este ca de calculator si internet m-am indragostit in noptile de garda de la Grigore Alexandrescu , in pauzele dintre cazuri . Am avut noroc de un director care foarte devreme a inteles ca asta e viitorul si noi trebuie sa-l invatam . A instalat internet in camera de garda la o vreme cand parea chiar SF ptr multe spitale .Si nu m-am multumit doar sa il folosesc ci si sa invat cum functioneaza .
Am instalat Windows pe vremea cand o faceam cu diskete (mama ce multe erau ! ).Si asat ca imi era rusine sa-l pun pe dragul meu Marian pe drumuri de cate ori crapa sistemul !
Cam asta e viata mea …Nu m-am multumit niciodata doar cu ce era suficient . Am pus mereu peste cat trebuia sa pun .Ajutata de oamenii din jurul meu .Fara ei as fi fost mult mai putin din ceea ce sunt acum .
Nimeni nu ar trebui sa uite nici o clipa ca suntem datori celor din jurul nostru iar aceasta datorie trebuie sa o platim mai departe .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s