Vine toamna …

Si incet , incet vine toamna . Inca asa cu timiditate . In bucatarie  la mine miroase a zacusca . Ca in fiecare an copilul meu frumos  si-a suflecat manecile si s-a asezat in fata gratarului la copt ardei capiati si vinete …Si ciuperci , multe ciuperci ca fara ele nu-i zacusca .
Ne pregatim  pentru Thanksgiving day si zau ca avem pentru ce sa fim recunoscatori  . Lucrurile au mers frumos pentru noi aici anul asta .

S-au facut struguri pentru prima oara in viile lui Mihail . motiv de apriga caterinca …pentru ca omul meu a vrut musai sa faca vin cu ei … Cat o iesi habar nu am dar el e tare mandru de cele cateva kile de struguri culesi :))
Magazinele au inceput sa se umple de aiureli pentru Hallowen si eu ma gandesc la Patty si la cat de mult ii plac ei . Mi-e dor de ea 🙂

 Toto (Theo) a inxeput scoala  . E primul an la kindergarden si merge ca o fetita mare cu buss-ul .:) Zile trecute ma intreba de unde am cumparat ” branza cu buline” ? Care branza cu buline era de fapt o telemea imprimata cu semne de la strecurat zerul …

 Si tot ieri m-am trezit descoperita pe facebook de o fosta colega de suferinta din Christiana . Dumnezeule , ne-am amintit de cafelele baute undeva la o terasa „la Geo” , in anii de dupa revolutie , intre servici ci cursuri . Vorbeam si puneam la cale lumea gandind la ce vom face in viitor . Evident ca nu asa gandeam ca va ajunge Romania . Nici in visele cele rele nu am fi vazut-o asa cum e acum ..
Pacat de vise . Si i-am invitat la o  cafea virtuala pe aceia de atunci , acum rispiti prin lume .
Mihaela  , a fost o surpriza placuta sa te regasesc … Iar fiica ta iti seamana asa de mult 🙂

Si trece vremea , batraneste ca si noi , cu dureri in oase dar cu tinerete risipita in suflete . Si pot sa uit orice atat timp cat imi sunt copii sanatosi si fericiti  . Pot uita si vise despre o altfel de Romanie pe care niste tineri visatori o puneau la cale prin 1991 , si impliniri si neimpliniri . Pentru ca viata nu mi-a fost intodeauna  drum pavat cu aur  . Si azi gandurile ma poarta catre anii grei ai vietii mele …
Anul in care Luciano si-a frant aripile prematur sau anii in care muncit nebuneste scoala-casa cu doi copii mici-servici …anii de Christiana … anii in care a trebuit sa fiu si mama si tata copiilor in tara dupa plecarea lui Stefan … ani grei pe care nu as mai vrea niciodata sa-i repet .
Toate au trecut , odata cu trecerea oceanului .  Si am invatat sa iubesc  lumea asta asa cum niciodata nu as fi crezut ca o voi iubi . Lumea mea .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s