Despre nutritie .simplu

Un interviu despre nutritie care raspunde la multe intrebari . Dau copy paste ptr ca merita !

Intr-o ţară şi chiar într-o lume în care majoritatea informaţiilor despre „alimente sănătoase“, „alimente antiboli“, „suplimente care cresc imunitatea şi luptă cu radicalii liberi“ sunt pure strategii de marketing, care umplu buzunarele celor in industrie, e din ce în ce mai greu să distingi adevărul de neadevăr. Să deosebeşti intenţia de manipulare de dorinţa reală de a ajuta omul să trăiască mult şi bine şi să mănânce zi de zi sănătos. Medicul Simona Tivadar (52 de ani) nu mai tolerează autointitulaţii nutriţionişti care s-au specializat la şcoli de cosmetică, se revoltă când citeşte pe internet informaţii de nutriţie care contravin anilor întregi de facultate de medicină, îşi pierde uneori răbdarea cu întrebările de necunoscător. Într-o jumătate de oră pe Strada Armoniei, din Bucureşti, am reuşit să facem puţină lumină în haosul creat de sfaturile neavenite despre nutriţie. „Weekend Adevărul“: Nu cumva a devenit o obsesie să mănânci doar anumite alimente considerate sănătoase?

Nu cumva a devenit o obsesie să mănânci doar anumite alimente considerate sănătoase?

Dr. Simona Tivadar: Cred că e o obsesie firească să mănânci sănătos. Să mănânci obsesiv anumite alimente e felul în care oamenii se mint pe ei înşişi că fac ceea ce trebuie pentru sănătatea lor. Sunt lucruri complet diferite. Sigur, în clipa în care-ţi dai seama că trăim într-o ţară din ce în ce mai poluată, cu minime preocupări pentru curăţenie, cu minime preocupări pentru reciclare, unde ies la iveală întotdeauna scandaluri legate de ineficienţa organelor statului care ar trebui să controleze sau să reglementeze ceea ce mâncăm, consideri că trebuie să-ţi iei asupra ta asta ca pe un soi de război personal. Aşa că fiecare începe să se informeze. Din păcate, sursele de informaţie sunt una mai aiurită decât alta. Eu, de exemplu, am văzut pe internet zeci de site-uri care promovează „sănătatea mâncării“, „mâncare bună“, „mâncare sănătoasă, verde“ etc. Îşi arogă un titlu de cunoscător într-ale nutriţiei, dar pe site-urile respective nu există niciun fel de informaţie despre persoana care propovăduieşte sfaturile. Dacă ai să citeşti, ai să-ţi dai seama că oamenii aceştia nu sunt doctori sau nu au studii în domeniu. 

Se fac bani din asta?
Probabil e doar o chestiune comercială. S-a născut un alt tip de consumator. Şi-atunci, pentru acest tip de consumator, se vinde acest tip de informaţie de pe urma căreia se câştigă bani. Nu-i ceva fără un interes economic. Atunci, oamenii, în  loc să se lămurească şi să-şi mai liniştească din spaime, sunt din ce în ce mai năuciţi şi din ce în ce mai dispuşi să moară sub tot felul de stindarde care nu le aparţin: dacă să mâncăm vegan (n. r. – numai legume, fructe şi cereale, fără niciun aliment de origine animală, nici măcar miere) sau raw vegan (n. r. – nimic din ce mănâncă nu este preparat termic) sau vegetarian (n. r. – se mai includ unele lactate şi ouăle) sau de toate. Sau dacă să vânăm cele zece alimente care ne salvează viaţa, care ne fac bine, care ne vindecă de şapte feluri de boli… Aceste lucruri nu există. Sunt nişte prostii. Adică? Nu există „zece alimente care ne salvează viaţa“ sau „cinci alimente bune pentru…“.

Adică? Nu există „zece alimente care ne salvează viaţa“ sau „cinci alimente bune pentru…“


Ce înseamnă bun pentru tine?“ Care sunt întrebările sau afirmaţiile cele mai aberante pe care le auziţi cel mai des de la pacienţi? Întrebarea cea mai exasperantă pe care mi-o adresează oamenii este: „Dar migdalele sunt bune?“. Puneţi orice aliment în locul migdalelor. Interlocutorul este foarte derutat când îi spun: „Defineşte cuvântul bun. Ce înseamnă bun pentru tine?“. Bun înseamnă sănătos? Sănătos pentru cine? Că, dacă e sănătos pentru gravide, nu o fi sănătos pentru sugari. Ceva ce e sănătos pentru un bolnav de inimă poate să fie prea mult pentru un bolnav de rinichi. Sănătos nu e o umbrelă care să acopere toată populaţia. Se spune că grăsimile din migdale sunt mai bune decât grăsimile din unt, de exemplu. Ei, când te-ntreabă cineva: „Migdalele sunt bune?“, nu le compară cu nimic. Vrea ca migdalele să fie bune, să mănânce un kilogram de migdale, să nu mai aibă alt reper decât că sunt bune şi atât. Or, asta e o prostie. V-am spus: bun poate să însemne sănătos, gustos, un aliment poate să fie bun la ora 12.00, iar la 23.00 să fie un dezastru. Umbrela asta de „bun“, care e exasperantă şi pe care lumea o caută ca răspuns unic, nu există. Totuşi, încă un exemplu: broccoli este promovat ca fiind bun, pentru că este un „aliment anticancer“…

Nu există alimente anticancer. Asta e o discuţie închisă! Nu există nici alimente antidiabet, nu există alimente anti- nicio boală. Dacă oamenii vor să creadă, să fie sănătoşi. E o formă de a te minţi pe tine, şi când te minţi, suporţi consecinţele. Nu există nici alimente care să declanşeze cancerul. Acest lucru este valabil absolut la toate bolile aşa-numite plurifactoriale, care au multiple cauze, cum sunt diabetul, bolile cardiovasculare şi cancerul. Toată lumea acum e înspăimântată de cancer. Păi normal că, dacă speranţa de viaţă a populaţiei creşte – şi în acest moment este cea mai mare din istoria omenirii –, sigur că, odată cu vârsta, apar mai mulţi oameni cu boli degenerative. Înainte, oamenii ăştia nu trăiau. Dar şi în rândul tinerilor a crescut proporţia celor cu cancer. De exemplu, cu cancer de colon. La cancerul de colon a scăzut vârsta medie. Dar e plurifactorial şi el. Contează ce a mâncat omul în cursul vieţii, dacă face sport sau nu face sport, poate că zona în care trăieşte este o zonă radioactivă, poate că la câţiva kilometri de el este, să zicem, o mină de uraniu şi el nu ştie, poate că este un zăcământ de care nu ştie nimeni. Sigur că şi mâncarea contribuie. Dar afirmaţiile de tipul: „Acest aliment îţi dă o boală“ sau „Acest aliment te vindecă de o boală“ nu sunt adevărate. „La şcolile de cosmetică te învaţă şi nutriţie“ Totuşi există nişte repere generale, măcar pentru oamenii sănătoşi? Altfel, ar fi uşor dezamăgitor. De ce să fie? Nu! Fiecare se consideră o individualitate. Întotdeauna, când un pacient vine la tine, o să-ţi sublinieze cât e el de deosebit şi cum bolile pe care le are se manifestă absolut împotriva tuturor regulilor medicale cunoscute. Fiecare are tendinţa să se individualizeze. Deci, n-ar trebui să fie dezamăgitor pentru cineva care-şi caută atât de mult individualitatea în boală să-şi caute individualitatea şi în felul în care trăieşte zi de zi. Suntem fiinţe diferite. Suntem şapte miliarde de metabolisme. Sigur că sunt reguli care sunt aproximativ aceleaşi pentru noi toţi, dar nu pot să fie aceleaşi reguli de trai şi de dietă pentru un eschimos şi pentru un grec. Trăiesc la temperaturi diferite, nu e posibil. Nu e posibil să fie aceleaşi reguli la 20 de ani, la 40 şi la 60 de ani. Dar există peste tot, nu numai în România, nenumăraţi „specialişti“ care promovează exact ideile pe care le contraziceţi dumneavoastră. Asta din cauza faptului că au apărut atâţia guru, atâtea persoane fără studii sau atâţia oameni care se numesc nutriţionişti pentru că au făcut un MBA dubios cine ştie pe unde. Se dau diplome online de nutriţionişti pentru 150 de euro! Inclusiv la şcolile care te învaţă să pui unghii false, la şcolile de cosmetică te învaţă şi nutriţie. Una dintre cursante mi-a spus: „Nu e absolut nimic complicat“. Mie mi se pare în continuare complicată nutriţia. De fapt, fiecare aliment este o chimie. Cu toate astea, inginerii de chimie alimentară nu sunt nutriţionişti. Sunt oameni care ştiu chimia alimentului. Treaba medicului 

Una din două Operaţie de micşorare a stomacului sau dietă? Nu există sau/sau. Există pacienţi cărora eu le recomand operaţia, sunt şi pacienţi care nu au ce să caute la operaţie şi o fac. Se individualizează. V-ar conveni să fiţi a zecea persoană care intră în cabinet şi să vă spun de la uşă: „Mâncaţi roşii“?  Roşii sau friptură? Adică mai multe vegetale sau mai multă carne? Întrebarea asta e o prostie. Jumate din porţie – legume şi zarzavaturi şi în cealaltă jumătate din farfurie există o proteină şi nişte glucide. Dar şi astea sunt variabile în funcţie de momentul zilei. Nu există sau/sau. Ulei de măsline sau ulei de floarea-soarelui? Dacă sunt nefiltrate, sunt egale. Teoretic, uleiul de floarea-soarelui este mai bun. Important este să fie neprelucrat, aşa-zisul extravirgin. Pui, care are hormoni, sau porc, care are grăsimi saturate? În primul rând că puii nu au chiar atât de mulţi hormoni. Nu poţi să faci această alegere. Totuşi, dacă vorbim de diversificarea alimentaţiei unui copil, nu o poţi începe cu carne de porc la şase luni. Diversifici cu carne de pui, sigur. Trăim nişte vremuri în care sursa din care ne procurăm hrana va fi cea mai importantă. Oamenii ar trebui să încurajeze mica gospodărie, dar şi aceasta trebuie verificată. De exemplu, nu am mâncat niciodată de la supermarket brânză cu aracet. În schimb, din piaţă, de la ţăranul „autentic“, da. Brânză cu aracet şi seu de oaie, ca să aibă miros.  Un pumn de migdale sau o friptură la grătar? Nu e nicio legătură. O friptură la grătar e o masă, iar un pumn de migdale poate să fie o gustare dacă eşti pe pârtie, adică dacă e frig şi faci sport. Migdalele sunt 60% grăsime, 25% glucide şi 15% proteine. O friptură poate să aibă maximum 30% grăsime. În rest, sunt proteine.  Miere sau zahăr? Eu nu sunt prietena zahărului. Dacă pui problema aşa, atunci sigur că zic miere. Dar există oameni alergici la miere, care nu tolerează mierea, există multă miere contrafăcută, din câte înţeleg. Cât mai puţin zahăr, oricum. Cuptor cu microunde sau clasic? Şi pe seama poveştii cuptorului cu microunde s-a făcut foarte mult tam-tam inutil. Telefonul dumneavoastră, televizorul, toate emit unde electromagnetice. Trăim într-o supă de microunde. Nu sunt împotriva cuptorului cu microunde, dar nici nu-l recomand, de exemplu, pentru încălzirea mâncării sugarului.  
Chiar aşa, cum e cu toxinele, de fapt? E o nebunie cu toxinele! Eu sunt uimită cu câtă seninătate toată lumea acceptă şi înghite formulările care au devenit şlagăre. Orice produs nou care se lansează te detoxifică, luptă împotriva cancerului şi creşte imunitatea. Curg una după alta aceste afirmaţii. Sunt nişte aberaţii lansate de neaveniţi. Diferenţa dintre medicii adevăraţi nutriţionişti şi cei care nu sunt medici este că aceştia din urmă nu au responsabilităţi şi nu pot fi traşi la răspundere de Colegiul Medicilor, de exemplu, pentru astfel de afirmaţii. Dacă nu există alimente bune, nu sunt nici alimente rele? Din nou, definiţi noţiunea de rău. Ceva ce e rău pentru dumneavoastră poate că pentru mine este bun. Un aliment, prin definiţie, te hrăneşte. Nici măcar grăsimile trans? Organismul este o chimie, cum am mai spus. Chimia este o chestiune de doză. Un lucru poate să fie otrăvitor într-o doză mare, acelaşi lucru poate fi foarte bun sau nesemnificativ într-o doză mică. Vă dau exemplul botoxului. Acesta este o otravă care paralizează muşchiul. Dacă-ţi faci botox într-o doză mică, nu o să mori. O să ai faţa mai întinsă, mai frumoasă. Comparaţia aceasta poate fi făcută cu orice aliment. Dacă mănânci grăsimi trans în cantitate mică şi nu în mod repetat este insignifiant. Dar în cantităţi mari, dau ateroscleroză. Într-adevăr, este revoltător să vezi toate mamele care dau copiilor biscuiţi şi merdenele pe drumul de la şcoală către casă, care sunt pline de grăsimi trans, mai ales într-o ţară în care obezitatea la copil este atât de mare comparativ cu Europa.

Recent a fost o intoxicaţie cu seleniu la o polivitamină vândută pe internet din America.

Despre paradoxul vieţii care ne omoară Tot auzim că trebuie să mâncăm alimente cu antioxidanţi ca să combatem radicalii liberi. Ce înseamnă asta de fapt? O celulă care este vie respiră oxigen. Ceea ce rezultă din respiraţia celulară, care se întâmplă undeva adânc în celulă, în mitocondrie, sunt radicalii liberi de oxigen. Numai o celulă care nu e vie nu produce radicali liberi de oxigen. Ăsta este paradoxul vieţii. Viaţa noastră este cea care ne omoară. Faptul că celula trebuie să respire şi să utilizeze oxigenul produce aceste deşeuri care sunt radicalii liberi de oxigen. În natură există un echilibru. Noi luăm din mâncarea obişnuită diverse feluri de antioxidanţi care pot fi vitamine sau polifenoli, de exemplu. Din păcate, niciuna dintre aceste substanţe, izolată, nu s-a dovedit a fi benefică, în sensul de a interveni în situaţii în care oxidarea este maximă. Pentru că a te îndopa cu antioxidanţi este o tâmpenie. Este ca şi cum ţi-ai pune organismul într-un soi de repaus de respiraţie. În plus, cantităţile mari de antioxidanţi sunt prooxidante. 

Deci suplimentele cu antioxidanţi sunt inutile?
 Antioxidanţii îi iei din mâncare, iar mâncarea are cantităţi echilibrate. Să luăm exemplul resveratrolului din struguri. Resveratrolul concentrat, sub formă de suplimente alimentare, s-a dovedit a avea zero acţiune. În schimb, strugurii, paradoxul francez cu un pahar de vin pe zi, ei bine, aceste lucruri cresc durata de viaţă, scad maladiile cardiovasculare… Dar resveratrolul concentrat de 50 de ori n-a avut niciun efect asupra duratei de viaţă sau asupra bolilor cardiovasculare. Pot fi şi nocive? Este cunoscut că fumătorii care iau cantităţi mari de vitamina A au rata de cancer pulmonar mai mare. În America se cheltuiesc anual 32 de miliarde de dolari pe suplimente. Dar orice zic eu nu contează. În spatele meu vor fi 300 de guru care vor spune „Luaţi suplimente!“. Vor fi oameni care chiar or să creadă şi care vor face confuzia că dacă e natural sau dacă este antioxidant, rău n-are cum să facă. Deci dumneavoastră nu recomandaţi suplimentele cu vitamine, antioxidanţi? Răspunsul nu poate fi da sau nu. Există situaţii în care recomandăm vitamine. În primul rând că în ziua de astăzi, dacă te suspectezi că ai o carenţă vitaminică, poţi să te duci la un laborator şi să-ţi dozezi o sumedenie de vitamine. Dacă, într-adevăr, ai o carenţă, trebuie să te duci la un doctor să ţi le prescrie. 
Dieta fără gluten, indicaţii limitate Este justificat să mâncăm fără gluten?
 Da, în intoleranţa la gluten, adică în boala celiacă, o boală serioasă. Diagnosticul se pune la gastroenterolog, există nişte procedee specifice prin care se pune, inclusiv biopsia intestinală. Dar nişte gaze şi balonare nu înseamnă intoleranţă la gluten. E posibil să fii intolerant şi la carnea de porc, de exemplu? Există teste de intoleranţă alimentară care dau astfel de rezultate. Eu nu cred în testele de intoleranţă alimentară, sunt supraevaluate şi nu şi-au dovedit eficienţa pe termen lung. De altfel, e suspect ca fiecare om care-şi face testul să apară ca fiind intolerant la 50 de alimente de bază.

CV: Membru al Societăţii Europene de Diabet Numele: Simona Camelia Tivadar  Data şi locul naşterii: 13 august 1961, Dej, judeţul Cluj Studiile şi cariera:  În 1986 a terminat Institutul de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ din Cluj-Napoca, între primii 30 de studenţi. Din 2001, are titlul de medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice. Vreme de cinci ani a lucrat în medicina internă. Între 1996 şi 2011 a coordonat Compartimentul de Diabet din Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. În perioada aceea, a avut peste 400 de pacienţi internaţi anual. Din 1998 lucrează în domeniul obezităţii şi oferă pacienţilor programe personalizate în funcţie de istoricul lor medical, de analize şi de ancheta alimentară şi de stil de viaţă, în mai multe cabinete private.  Este membru al Societăţii Europene de Diabet şi al Societăţii Europene de Obezitate.  Locuieşte în: Bucureşti  


Citeste mai mult: adev.ro/n631lg

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s