Doua lucruri fara aparenta legatura intre ele mi-au atras atentia saptamanile astea .
Primul e legat de gimnastica . Al doilea de varsta .
O gramada de filmulete ne arata progresul proiectului „OMV” in gimnastica . Copii luatii din familii , adunati in regim de camin pe langa cele cateva cluburi ramase in tara . Copii de 5-6 ani . Deja in minte se suprapun imaginile fabricilor de gimnastica chinezesti . Pentru Dumnezeu oare romanii nu inteleg ca este anacronic sa rupi un copil de 5-6 ani de langa parinti ? Ca poate pe vremea lui Ceasca ar mai fi mers dar nu acum ? E asa de greu sa intelegi in ce directie e indreapta timpul ? Cum au progresat tari ca US in gimnastica ? In nici un caz prin luarea copiilor de langa parinti , prin traumatizarea lor in numele unei medalii patriotarde .Acesti copii sunt tinuti departe de parinti anii in care antrenorii vor selecta …. din 50 poate va ramane unul ! In numele carei prostii va jucati cu sanatatea lor mentala privandu-i de o viata alaturi de parinti ?
Alta imagine care m-a socat este cea a Loredanei Groza …uratita pana la desfigurare de botox . Atat de disperata sa ramana tanara incat efectul e penibil .
In ambele situatii avem de a face cu o neacceptare a trecerii timpului .
A imposibilitatii de a imbatranii frumos pentru Loredana . Disperarea o va transforma intr-un monstru gretos . Dar atat timp cat in Romania exista doar ochelari care nu percep realitatea , atat timp cat nu se striga „Imparatul e gol!” … Ea chiar se va crede frumoasa …
Imposibilitatea de a te uita catre viitor , sa intelegi care e drumul catre performanta … ca in nici un caz intoarcerea la metodele anilor 70-80 nu va aduce bucuria de a face sport si sanatatea mentala si fizica a viitoarei generatii .