Prin Februarie am planuit o vacanta in care sa vina si sora mea . Noi cu fii-miu , Alex si Bella si Georgiana … Am stat la taifas si pentru ca sa ii facem hatarul lui Cristi am ales Cuba . Initial Cayo Largo dar pentru ca au fost ceva probleme am ales Cayo Coco pana in final .
Pe intai iulie a venit Georgiana . La nici cateva ore am aflat ca mama a decis sa plece . O boala pe care poarta de ani buni si al carui sfarsit nu era niciodata predictibil . O boala dezumanizanta si chinuitoare . Nu am putut plange pentru ca era ceva vreme de cand ma rugam sa i se sfarseasca suferinta . In plus eu eram cea care trebuia sa fie sprijin sorei mele . Eu eram „cea mare” .
Am iubit-o enorm dar o pierdusem demult . Mare parte din ceea ce sunt ea a format in mine . Am invatat sa iubesc de la ea , am invatat sa fiu mama iar mai tarziu a fi bunica tot de la ea am invatat .
Viata mamei mele nu a fost usoara niciodata . Copil crescut in case de copii dupa razboi . Femeie care a stat alaturi de un barbat cu capul in nori ( la propriu ) , prea putin timp pe acasa . Mama care a crescut 3 copii . Mama care si-a vazut mezinul cu aripile frante la 18 ani si caruia i s-a dedicat pana in ultima clipa de legatura cu realitatea …
Pentru ca dupa ,pentru ea a venit uitarea . Atat de adanca uitare incat pana si pierderea fratelui meu a trecut neobservata pentru ea . Uitase cine suntem . Uitase cine era ea .
Alzheimer este o boala ucide lent . Care iti pierde identitatea . Ar fi urat sa se stie asa . Orcine o cunoaste stie asta . Daca ar fi fost constienta ar fi facut acelasi lucru . Ar fi asteptat sa plece sora mea ca sa se duca . Asta era mama . Pentru ca n-ar fi putut sa vada niciodata durerea pe care o lasa in urma .
Astfel incat Cuba a devenit inca o data Cuba trista emotional . Locul in care am plans cu furie la moartea fratelui meu , locul in care am plans anii din urma ai mamii mele . Nu moartea ei, care a venit doar ca sa sfarseasca greul ei . Probabil curand mi se va termina anestezia , ma va durea absenta definitiva dar voi negocia cu sentimentele mai tarziu .
Altfel superba insula in care Hemingway ales sa traiasca este un vis . Una dintre cele mai frumoase plaje , un resort kids friendly de vis . Nu cu comfort de top dar absolut OK . Nu cu fineturi alimentare dar cu mancare ok . Un loc in care m-as mai duce daca as avea copii cu mine . Cea mai frumoasa plaja . Cu cei mai multi fluturi din lume . Daca va aduceti aminte cum bazaiau mustele pe la noi la tara asa erau de multi fluturii acolo .
Pentru Bella a fost un vis . Ar fi luat de acolo toate animalele intalnite . Probabil inclusiv sarpele si aligatorii . 🙂
Am plecat si intr-o excursie …. Am vizitat si Cuba trista . O Cuba in schimbare , o schimbare care imi aminteste de anii de dupa revolutie de la noi …Oamenii incep sa vada , sa inteleaga … sa judece . O Cuba frumoasa si saraca . Atat de saraca incat te doare .
Dincolo de toate am invatat inca o data sa ne plangem pe cei dusi pe care ii iubim si dincolo de granitele intunericului . Am invatat sa pretuim mai mult pe cei care ii avem cu noi . Mi-as dori sa traiesc sa imi vad gagalicile care imi spun Nana mari , sa ii vad impliniti , sa le vad nuntile … dar nu mi-as dori sa ajung sa ii privesc fara sa stiu cine sunt . Am invata sa ma bucur de ce am acum . Cu disperare .
Acasa...universul meu 