Vad în jurul meu multi părinți tineri care cred că ă fi parinte e un fel de a fi frate/sora mai mare al celui caruia ii dai viata . Un fel de prieten de joaca .
Uita sa fie părinți . Uita ca nu de prieteni au nevoie ci de părinți care sa ii ocrotească, sa le stabilească limite de bun simt . Copii au nevoie sa învețe reguli . Nu pentru ca vrem noi ci pentru ca sansa de a reuși în viață depinde de capacitatea lor de a se adapta la provocările din viata . Fiind permisivi acum nu duce decat la o greutate în adaptarea lor viitoare .
Da , nu vei fi parinte cool . Dar faptul că vei fi parinte adevarat nu te va face mai puțin iubit . Dacă de asta ti-e teama . Limitele pe care le vei trasă il vor ajuta , mai târziu în viață. La școală sa reușească, în sport, în tot ce vor face vor reuși dacă invata sa respecte reguli .
Sa inveti sa spui cuvinte magice( imi pare rau , multumesc, te rog ) , sa inveti sa ii respecți pe ceilalți , sa inveti care sunt limitele ( ale portofelului de de nu ? ) … Sa inveti ca nu poti călca peste alții, sa te supui uni program… Nu astepta ca școala sa faca asta pentru copilul tau . Indiferent cat de scumpa e școală, cât de fancy si la moda e , ea nu poate sa iti înlocuiască jobul tău de parinte .
Mulți cu bani încredințează școlilor scumpe obligatia de a face ce ei nu au fost în stare : sa fie cu adevarat părinți .
Stiu , a fi parinte este o cursă lungă , obositoare. Nu te face popular si nu este o viata plina de sclipici.
Dar asta e singura cale de a fi parinte . Si incepe din clipa când ai în brațe fărâmă de om pe care viata ti-a daruit-o.
Un dar care vine la pachet cu datoria de a creste un OM .
Un drum în care ai obligatia de a spune deseori „Nu” . Chiar dacă ti se pare mai usor sa spui „Da”.
De ce aleg multi părinți sa nu fie părinți? Cred ca din comoditate deseori , dintr-o dragoste prost înțeleasă, din dorința de a se alinia unor curente cool , de a urma turma de „influenceri” … din pacate victimele sunt copii .
Echilibru în educație intre asprimea exagerata si permisivitatea fara limite este greu de mentinut dar esti singurul drum pe care un parinte care isi iubeste copilul poate merge . Doar asa va creste un om capabil sa reușească, sa stie sa razbata prin toate tentațiile adolescenței, prin toate alegerile adultului care va fi . Pentru ca nu o sa fie copil o vesnicie . Nu ii putem creste fără responsabilități… Dacă există o problemă la generațiile care vin aceea este incapacitatea de a-si asuma responsabilitati . Iar cauza acestei probleme trebuie cautata în educație.