Cifra rotunda . Nu o simt sufleteste. Fizic scartaim dar cine e atent la amanunte ? Am parte de o zi de vara . Tipic pentru mine .
E sambata deci e zi cu cei mici si nimic nu poate fi mai frumos . In plus e Geana si Lulu .
Cine are nevoie de mai mult de atat ?
Deci ( stiu nu se incepe cu deci dar …) avem iarasi o parada de patriotisme si europenisme . Toata lumea se indeamna la vot, toata lumea e anti-ceva . Toate bune si frumoase dar aceasi lume este cea care de luni va fi la fel . Tot ei vor fura startul daca ploile vor cade pe casa lor , tot ei vor da/lua spaga, tot ei vor fi cei ce nu vor plati taxe , muncii la negru , traversa pe aiurea etc , etc . Nu e destul sa schimbati politicieni atat timp cat nu ati schimbat mentalitatea celor care voteaza … altfel totul e acum doar ipocrizie . Si din pacate politicienii sunt reflexia ipocriziei din societatea romaneasca …
O dupaamiza in care „doi purcelusi ” au scurmat prin gradina . Fara limite .
Un spatiul al lor in care probabil se intampla povesti cu feti frumosi , dinozauri si Jedi .
Aceasta perioada de an imi aduce aminte de mutarea in casa ( May 25, 2008 am avut closing-ul ) , apoi de faptul ca ziua mea de nastere si cea „de buletin ” se apropie .
Elena este numele meu ” de buletin ” . Pana pe la 19 ani nici nu raspundeam la numele asta . Nume pus de matusa-mea( Elena ) impreuna cu tata la maternitate fara stirea mamei . Furia mamei nu a avut final nici ani multi mai tarziu . Ca sa compenseze la botez au alaturat in biserica si numele nasului meu Teodor . Asa ca din Teodora am deveniti Dorinica pentru mama … Mai tarziu Dory in generala . Liceul a insemnat schimbarea numelui meu in Dora …. Odata cu terminarea lui o parte din sufletul meu a ingropat-o pe Dora . Nu definitiv ci undeva in memoria afectiva . Cand imi permit , ma reintorc sa sporovaiesc cu aceea visatoare din liceu . E inca acolo .
Deci intrarea in Victoria Day este o perioada faina pentru mine iar anul acesta speciala .
Luni vine sora-mea cu Lulu iar la 1 iunie plecam in vacanta . Ce dar mai frumos pot avea ? Asa ca de azi in 2 saptamani strigam ” Arriba Xcaret ! Arriba Mexic !”
Iar din vara asta incep sa mi se indeplineasca dorinte ale caror finalizare va insemna mult pentru mine .
E primul an in care nu mai am mama ! E trist ! E o alta etapa . Pot privi mai mult spre viitor decat catre trecut . Imi lipseste mama de acum 15 ani . Nu ceea ce devenise ea invinsa de boala .
Ieri am avut trupa la mine ca deobicei sambata .
Bella a facut cu ei art class :)) . O tabla de la IKEA face minuni cand e vorba de a-ti proteja casa :))
Sunt atat de fericita ca acesti copii cresc impreuna , ca o familie . Nimic nu e mai trist decat un copil singur . Prietenii , cei mai multi , se duc dar intodeauna ramane familia .
Odata cu vremea calda a inceput nebunia din backyard . Suntem norocosi . Copii au proriul lor parc , teritoriu de explorat in propria curte . Safe . Unul din beneficiile traiului la casa si nu cocotati intr-un oras asa cum am fost nevoita sa traiesc eu dupa ce ne-a mutat Ceasca cu japca la bloc .Tanjind toata viata dupa o curte a bunicii din amintirile mele cele mai vechi . Sau curtea si casa din Colentina demolate cu forta in anii „70.
Sau cum au trait copii mei .
Urasc traitul la bloc intr-un mod organic . Nici aici cat am stat pana sa ne mutam in casa noastra nu am fost prea happy cu asta . Linistea pe care o gasesc intr-o casa nu mi-o da nici cel mai fancy apartament din cel mai fancy bloc .
E bucuria pura a fiecarei dimineti aproape de natura . Greu de inteles . Cam ca si cum ai fi in vacanta perpetua .
Si sa imi vad curtea plina de minunile care imi umplu viata … sa le aud bucuria , ce isi mai poate dori cineva de la viata ?
Happy Mothers Day !
Acasa...universul meu 