Despre nimicuri si despre toate ….

Deci ce vorbim azi ? Vorbe 🙂
Intai nu pot sa nu observ vizitele pe tacute ,pe furis , ale unor „prieteni ” …Da dragii mei , stiu ca ati trecut pe aici , ca ati aflat si ca nu vorbiti despre ce aflati decat pe ascuns pentru ca cineva „mai mare”  nu agreeaza sa vorbiti despre anumite persoane … Sa fiti sanatosi , ca noi suntem si ne e bine … Pe acolo inca nu e nimic schimbat si prin tacerea voastra ii ajutati sa nu schimbe nimic ! Sa nu va plangeti pentru ce va asteapta !Caci o sa fie mai rau si nu mai bine !
Apoi sa mai vorbim despre noutatile din Romania . Mi-am facut ceva timp si am frunzarit stirile despre maretul parlament (la propriu ca e mare cat pentru un continent ! ).
Domni parlamentari , in stil pur „caragiale” , se bateau cu pumnu in piept in alegeri cat le sangereaza lor pipota de mila bietii tarisoare si saracia romanului … Ce „fuck” acum  bietii de ei ? Pai ii freaca la icre pe bietii romani sa le plateasca cazare la hoteluri de lux .Ieftin . 4000-6000 pe luna . Numai CAZAREA ! asta e cam doua lefuri bune de roman ?! Plus masini , plus salarii , diurne …OMG  prosti sunt romanii care ii tot voteaza …Parlamentarii s-au inmultit ca doar deeh ,mai nou in parlament intra si secretarele(amantele) , fini si cumetri … Atunci cum sa nu ti se para normal sa spui ca ministru ca 5000 este o leafa penibila  :))))
Mare e gradina si nu mira lipsa de limita de bun simt a parlamentarilor care sunt acolo si care fac jocul mafiei (economice , infractionale …etc )  …ma mira stupiditatea cu care ii voteaza de fiecare data romanii , increderea pe care si-o pun in ei …:) Asta da miracol uman sa fi furat, violat , batjocurit si sa te intorci iarasi si iarasi la cel ce te chinuie …asta da masochism !
In fine , astea au ajuns pentru noi doar povesti din fericire …Ma dor inca cum stau lucrurile in sanatate acolo pentru cei la care tin si care trec prin acel cosmar . Dar stiu ca nu-s toate lucrurile la indemana mea sa le schimb ci doar sa le accept .
Acum pentru noi , cei din Canada …. Am schimbat de curand Rogers pe Wind . Toate bune si frumoase . Numai ca panaramele de la Rogers au vrut sa platesc inca 30 de zile dupa ce am „portat” numarul la Wind. Motivul ? Ca nu au primit 30 de zile de preaviz . Si aici vine catchul … daca le dai nu mai poti porta numarul ca se considera ca renunti la el ! Am incercat in noiembrie sa negociez cu ei i-am avertizat ca plec si mi-au spus ca daca le dau preavizul nu voi mai porta numarul . Toate bune  in Dec 21 m-am mutat cu numar cu tot la WIND de care sunt foarte multumita , pret , calitate , coverage mai mult decat suficient ptr mine si preturi excelente ptr international ( 2 centi pe fix in Rom de ex si 10 centi pe mobile ).
Cand mi-a venit factura finala de la Rogers am descoperit si cele 30 de zile post-mutare . Sun , parlamentez vreo jumate de ora explicandu-i desteptului ca nu ma poate obliga sa platesc de doua ori ptr acelasi serviciu la care platesc celui care  mi-l ofera … El ,nu si nu …Ei bine las ca nu e ca tine !
Caut pe internet si descopar blogul de mai jos unde am gasit solutia :
http://misener.org/how-to-avoid-paying-for-30-days-of-service-when-porting-a-rogersfido-mobile-number-in-canada/
Aplic asa cum zice omul pentru „complein” pe site : http://www.ccts-cprst.ca/complaints/guide
The Commissioner for Complaints for Telecommunications Services (CCTS) is an independent organization dedicated to working with you and your telecommunications service provider (TSP) to resolve complaints relating to your telecommunications services.

Dupa  cateva zile primesc un email in care ma anunta ca au trimis „compleinu” la Rogers CEO si ca asteapta raspuns .
Ieri primesc un telefon de la Rogers in care sunt anuntata ca cele 30 de zile sunt scoase din bill-ul meu si ca isi cer scuze .
Sper ca povestea mea sa ajute si altora . Zi de zi invatam sa folosim parghiile de trai din tara noastra de adoptie si inca cu succes . 🙂

Nu emigrati !

Sunt multi care nu ar trebui sa emigreze . Nu sunt facuti pentru asa  ceva . Daca DOAR lipsa banilor in Romania va deranjeaza nu o faceti . Aici nu o sa gasiti stilul de viata romanesc , nici cluburile , nici gasca de langa bloc . Nici vecinele cu care sa stai la taclale . Aici e alt continent , alta lume si in general fiindcă vi tu la el , tu trebuie sa te adaptezi nu el sa se se schimbe .
Daca cauti o lume iluzorie organica , biologica , curata …ei bine nu o cauta in locuri civilizate ca nu poti avea si confortul de la bloc si aerul de la munte(mare ). Nu te pacali singur . Poti incerca in comunitățile de amish de exemplu :
http://www.visitperth.ca/amish-communities.html

Sau mai in sud ca acolo mai sunt doi romani in cautare de green , clean sau puritate religioasa :
Viata in Balonul Roz
Viata in balonul roz
 Nu poti sta si in Rai si in Iad in acelasi timp e o vorba romaneasca …poate ar fi timpul ca unii sa inteleaga asta .
Primesc in ultimul timp mesaje de la oameni din Romania care evident nu-s nici pregatiti si nici determinati sa emigreze . Oameni pentru care cluburile din Romania sunt modele de distractie …nu veniti au sa va lipseasca … Oameni pentru care a munci inseamna a te duce la un birou , a invarti trei hartii , a bea o cafea si a „te plimba” pe net …nu veniti ca nu veti gasi asa ceva .
Oameni care cred ca va curge lapte si miere doar pentru ca ei sunt speciali …nu emigrati .
Nu e tara perfecta Canada . Nu puteti avea si „dolcele-far niente romanesc” si avantajele canadiene la un loc . Daca inca cautati Rai sau Paradise sorry , wrong choice !
Daca va asteptati la un post de sef , de manager iarasi ar trebui sa reconsiderati tinta voastra . Veti fi newborn aici , va trebui sa reinvatati multe lucruri , sa recladiti o viata , sa faceti conexiuni cu oameni noi . Asta nu e o treaba de doi lei .Iti trebuiesc ani si daca nu esti pregatit de compromisuri nu pleca de „acasa” . Nu vei reusi sa treci peste asta.
Lumea curata , ideala , bogata , in care sa existe si lux dar si mancare super organica si super ecologica  nu ai sa o gaseti aici si ma indoiesc ca o vei gasi undeva . Raiul e ,poate, dincolo de „Exit” .
Ramai „acasa” daca nu esti pregatit …Te cei scuti de un travaliu inutil .
Daca insa chiar daca ai sau nu ai bani acolo , viata romaneasca te sufoca , daca toata mizeria sociala te sperie si te ingrijoreaza modelele pe care copii tai (sau viitorii copii ) le vor avea, viitorul lor  , daca circul politic al Dambovitei te scarbeste si ai impresia ca te mint frumos ca intr-un film pentru prosti acum inainte de alegeri , daca nu ti-e rusine sa o iei de la zero pentru un alt fel  de viata , da atunci te poti gandi la o schimbare .
Si nu te gandi ca va fi usor dar  tot ce ai nevoie e o motivatie puternica . A mea au fost copii si greata pentru ce se intampla  moral , social si politic in Romania . Azi fac o lista cu plusuri si minusuri si da , imi da cu PLUS …. asta e tot ce ma intereseaza !

Acum 5 ani …

Acum 5 ani , exact in ziua de azi am cumparat biletele de Canada . Pentru mine si Andra (ea urma sa se intoarca dupa o luna sa termine facultatea ) .Dar si pentru Sheeba :). Cristi si Stefan deja ne asteptau aici .
Tot atunci scriam , la rugamintea unui om special , cateva cuvinte despre ce simteam eu atunci . Ea le-a publicat in revista romanilor de la Toronto „Acasa” .
Acum la 5 ani de atunci ma intreb si ma pun in oglinda cu ce gandeam atunci …Un singur lucru sunt singura ca nu regret … plecarea .
Visul  meu a fost  călătoria, drumul

Dar când drumul  este către  o nouă casă? Când şti că trebuie să-ţi iei cu tine toată viaţa în câteva genţi ?

Ce mi se întamplă azi a început acum 3 ani şi jumăatate. O noapte de februarie  în care, din cauza unui telefon primit de soţul meu, mi s-a schimbat viaţa.

”Te interesează?”, aşa a început.

Dacă ma interesa? Aveam doi copii al căror viitor mă speria. Trecuseră aproape 15 ani de la schimbarile din România şi  predicţiile lui Brucan deja păreau optimiste. Nimic nu mergea în bine, cel  puţin pentru noi, în plan personal. Existau oameni care prosperau, dar erau în alte sfere. 

Am avut norocul (sau ghinionul) să ies din ţara (Franţa, Austria) cu ocazia unor burse de pregătire în domeniul meu profesional. Am vazut cum era  cotată meseria mea acolo, am văzut cum trăiesc oamenii. Diferenţa m-a deprimat.

Un contract de muncă în Canada era un noroc pe care nu-l au mulţi. Dar însemna (şi eram conştienţi de acest lucru) o lungă perioadă de grele încercări. Cât de grea, nu realizam atunci. În primul rând, ani de separare.

Aş mai lua încă o dată decizia de atunci? Sigur că da, dar aş fii mult mai  speriată.

Număr zilele ramase şi încerc să adun în mine lucrurile bune din jurul meu.

E greu…

Societatea romaneasca este este în plină transformare. Trăiesc într-un oraş, frumos altădată, care acum pare chinuit de toate încercarile edililor de a-l moderniza. Un oraş care acum pare prea mic, prea înghesuit .

Cu toate acestea, încerc sa pun în sufletul meu ce-i frumos. Am nevoie de amintiri frumoase.

Odata cu hotărârea de a emigra am descoperit şi lumea virtuală  a românilor din Canada, cu bune, cu rele. A însemnat enorm pentru că niciodată nu eşti destul de pregatit pentru ce te aşteaptă acolo. Am învăţat (uneori dureros ) să aleg.

Dar această lume mi-a adus şi prieteni. Prieteni pentru care sunt recunoscătoare. Oameni speciali, oameni pe care ii voi numi mereu prieteni, chiar daca viaţa nu ne va aduce niciodată faţă în faţă.

Sper ca acei oameni să citească aceste rânduri şi sper să înteleagă de ce le scriu.

Ele sunt un fel de a le mulţumi pentru ajutor, pentru vorbele bune. Au însemnat mult pentru mine.

Sunt întrebată în ultima perioadă daca eu cred ca voi reuşi? Trebuie! Acesta este răspunsul. Trebuie să reuşesc. Ştiu să muncesc, şi acest lucru e important.

Am norocul ca cei din familia mea să-mi fie alaturi şi asta este, de asemenea, important. Daca îmi vor sta alaturi, orice lucru la care am visat  se poate împlini.

Mă întreba cineva de curând dacă nu-mi va fi dor de patria mea. Am realizat că patria mea este acolo unde este omul meu  şi copiii noştri.

Bineînteles că voi lua cu mine toate acele mici obiceiuri care alcătuiesc personalitatea noastră etnică: tradiţii, colinde, bucătăria românească, poveştile spuse cu prietenii.

Avem nevoie de tradiţii pentru că ele ne dau apartenenţa la  o identitate, la un grup etnic, la rădăcinile de care ne agăţăm atât de mult, de la naştere şi până la moarte.

Sunt convinsă că voi împrumuta şi de acolo altele. Acesta e felul meu. Dacă imi place ceva, adun. Şi parcă sufletul e mai bogat aşa.

Dar mereu voi purta cu mine în suflet România. Aceea parte din ea care este a mea.

Dacă plec, nu înseamna ca o voi iubi mai puţin sau că o voi uita, ci doar voi  găsi alte feluri de a o onora. Sună pretenţios, dar adevarul este că merită să fie onorată. Dar aceea Românie care îmi aparţine. Poţi fi un bun român şi dincolo de graniţe. Poate chiar mai bun decât  mulţi dintre cei care rămân.

Ce poţi lua cu tine? În primul rând amintirile, apoi cuvintele celor dragi, cuvinte prin care îţi spun că te iubesc, dar că îşi doresc ca tu să ai  ceva mai bun. Acesta nu-i  puţin lucru.

Am ajuns să ma gandesc la oraşul spre care ma îndrept ca la “acasă”. Poate fiindcă, pentru mine,  familia mea înseamna acasă.

Visez la clipa în care voi ateriza şi asta compenseaza anii în care mi-a fost greu şi am aşteptat.

Pregatesc în fiecare zi lucruri, liste de bagaje … Am mai tot timpul ceva de făcut, ceva de aflat, acte de adunat…

Potaia mea sta linistita si priveste toata agitatia. Nu stie ce i se pregateste. A primit cusca de la un prieten , e mandra de ea si si-o apara cu toata fiinta. Are jucariile pe care si le ascunde acolo. Oare cum se va uita la noi cand o vor lua catre cala ?

Aştept dimineaţa în care voi pleca împreuna cu fiica mea de la Otopeni către prima zi din restul vieţii mele. Fiecare viaţă este o poveste şi ne chinuim să ne-o facem frumoasă. Dacă reuşim sau nu? Asta este deja altă poveste…

NU cred in retete

NU cred in retete si nici in teorii . Ce mi se potriveste mie nu e sigur ca este si pentru tine …
Nu am descoperit nici ciubarul de la capatul curcubeului si nici nu am orbul gainilor . Pur si simplu viata mea , asa cum e ea acum , e mai mult decat as fi putut visa acum 10 ani .
Asta datorita si pasului pe care l-am facut venind aici . Pas deloc usor .
Norocul meu a fost familia . Sotul pentru care eu si copii am fost mai importanti decat orice . Copiii care au stiut intodeauna care e masura bunului simt . Care sunt minunati si mai buni decat multi altii …Pe care ii iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine . Daca maine nu as mai avea nici un dolar in buzunar si mi  s-ar termina zilele dar i-as avea pe ei sanatosi si fericiti ,nu as avea nici un regret .
Ne-ar fi fost mai bine in tara ? No way ! Nu am capatat inca Alzheimer si nu uit de la ce am plecat … Inca am urechi cu care ascult …inca mai am familie acolo .
Vad  nemultumiti …veniti de acolo aici . Intrebarea e ce au cautat , ce au gasit si daca nu au gasit ce inca mai cauta?
Canada nu e pension , nici Rai , nici tara nimanui , nu te asteapta nimeni cu paine ,sare si lautari si job de sef 🙂 … E al naibii de greu in primii ani . Multi clacheaza , altii se ridica si o iau de la capat , alti jelesc si cauta vinovatii in tot ceea ce ii inconjoara …Problema nu e in nimic altceva decat in fiecare dintre voi . In ce ati asteptat si ce ati gasit , in ce ati facut sa nu pentru a reusi .
Sunt mandra ca ai mei copii sunt luptatori . Nu s-au lasat si lupta sa reuseasca … asta e spiritul . Nu cel de jelanie pe care cu surpriza il intalnesc la oameni cu pretentii … Ei au ales  sa inoate nu sa faca pluta si sa se vaicareasca .
Blogul asta nu e unul de jelanie . Mi-ar fi rusine mie sa ma plang de nimicurile zilei de aici cand acolo de unde vin sunt oameni cu asa de mari probleme . Sa ma plang de mancarea de aici cand sunt oameni care nu au mancat de zile mai mult de o paine . Trezirea oameni buni si hai sa ne uitam un pic in jur si inauntrul nostru .Nu vad un Rai in jurul meu ci pur si simplu mi-ar fi rusine mie sa ma plang de nimicuri  cand cei ramasi Acolo o duc atat de greu .

De ce alegem si cum reusim ?

De ce alegem sa ne schimbam viata sau drumul ? Sunt  lipsurile materiale sau saracia cea care ne schimba directia ?  Ce altceva  ne determina in alegeri ?
Banii nu-s o motivatie . Not for real !
Lipsa de speranta este . Lipsa de demnitate . Umilinta .
Traim intr-un loc in care erai umilit zi de zi . Medici plecau . Profesori plictisiti si umiliti de  elevi . No hope for future …
Lucram in sistemul medical dar daca aveam  nevoie de ceva trebuia sa dau spaga …  La fel ca multi altii care nu aveau curaj sa mearga la medic decat in ziua de leafa  . Falsa impresie de asigurare medicala . Gratis dar deloc gratis . Ipocritii se plang de faptul ca aici trebuie sa astepti la rand .First comes , first serve . Uita ca acolo randul tau putea sa nu vina niciodata . Si chiar si cu bani puteai fi victima unui sistem sarac . Sarac dar poleit cu aroganta .
Apoi copiii care veneau …ce sansa intr-o educatie decenta aveau .
 Nu cred in in incubatoare ! Ei nu pot trai izolati de lumea de dincolo de usa casei . Oricat ai fi incercat sa cresti copii cu o minima educatie nu ai fi reusit .Binele si raul sunt doua notiuni care se aseaza pe o axa sociala . Pot avea  fete diferite in functie de feedback-ul pe care societatea il da .  Cine  vrea sa creasca copii intr-o societate care da valori  deformate ? Care pune mai mult pret pe superficialitate si glam ?
Cine vrea sa fie parte la  o lume agresiva ? Agresivitatea de fiecare zi  . Oameni care se lovesc unii de altii fara regrete .Oameni pentru care nu s-au inventat scuzele . Un fel de reintoarcere la valorile primare ale junglei . Prea multi si prea superficiali . Iar lupta nu e pentru valori decente . Femei in stare sa se paruie .Si nu fiindca iubesc acelasi barbat ci  portofelul acelui barbat …
Iti trebuie multa verticalitate sa intelegi ca tot ce e acolo este anormalitate si mult curaj sa iti rupi destinul alegand plecarea .
Ce te asteapta dincolo este nu greu ci foarte greu . E o lupta in care pornesti de la punctul 0 sau chiar cu minus … Si urci , si cobori si iar te ridici .  Dar indiferent de cat de greu e drumul esti  viu si cu sperante .
Nu , nu este o alegere pentru toti .Doar cei puternici si cei carora greata fata de anormalitatea crescuta ca un cancer acolo le face rau cu adevarat pot reusi . Daca inca poti trai in Romania fara sa versi in fiecare zi , daca nu vezi ce e rau acolo mai bine nu pleca … Iti va fi foarte greu aici . Daca nu te preocupa cum ar fi viitorul copiilor tai , nu pleca … totul nu va fi decat un travaliu inutil . Vei sfarsi nefericit . Mancarea iti va mirosi , lumea ti se va parea urata  … Si nu va fi  decat vina ta . Problema va fi in tine . Tu esti cel ce nu se potriveste cu  tabloul general  . La fel cum poate in Romania eu ” nu eram de acolo ” . Nu poti schimba o societate . Poate un om se schimba dar o societate are nevoie de cateva generati istorice pentru schimbare . So , vino aici , dar nu incerca sa ii schimbi tu pe ei . Tu esti cel care trebuie sa invete cum sa se aseze corect in acest puzzle .
Si primul pas pe care poti sa-l faci e sa te scuturi de tot ce ai invatat si sa incepi sa alegi . Ce e bun , ce e rau …sa dai la o parte raul si sa reincepi sa cladesti . E greu , e dur dar  cand in fine incepi pui in balanta eforturile cu ceea ce ai realizat si iti da cu plus asta e tinta atinsa  . Sti ca incepe sa apara un viitor nu numai pentru tine dar si pentru ai tai pe care ii iubesti mai mult decat sufletul si mintea ta !
Dar nu alege emigrarea decat daca esti 100% motivat … NU vrei sa te transformi intr-un smiorcait al vietii …

Pentru cei ce bat la portile emigrarii …

O carte scrisa de un relativ recent emigrant . Gabriela . O cunosc(virtual -EFR si facebook ) dinainte de a venii eu  in Canada .
O carte care e un fel de a privi emigrarea prin ochii ei , subiectiv si asa e normal .Dar e o carte din care cei care se gandesc la emigrare pot incerca sa inteleaga ce ii asteapta .
416-CANADA

Primul capitol al cartii