Ok , a trecut ceva timp de cand am trecut pe aici . De fapt cred ca e prima oara in anul asta .
Am senzatia ca imi tin rasuflarea in speranta ca toata nebunia asta va trece mai repede …
Ce mai facem ? Mai nimic . Noroc cu cei mici ca ne mai tin la suprafata . Ei si photographia ma tin la suprafata .
Invat photoshop . Ma joc cu el … Asa poate vom il tinem pe nenea Alzheimer departe 🙂
Bella, Rachel , Rafael , Mattias si Lady 🙂
Amintiri si imagini din carantina canadiana … norocosi ca ne avem .
Cred ca pentru prima oara vad faptul ca locuiesc la curte ca o binecuvântare. Nu stiu cum am face sa tinem in casa energiile cu baterii încărcate ale pruncilor daca am locui într -un bloc …
Sunt norocosi sa aiba parcul lor de acasa …
21/02/2020
Ziua in care Mattias a hotarat sa vina pe lume . Al patrulea nepot in familie .
Ocazie pentru un newborn photoshooting . Primul din viata mea de fotograf 🙂
Zilele astea am facut primul meu shooting ” maternity ” . Si o” vanatoare de copii ” in sala de gimnastica .
Nu de alta dar ne cam plictisim asteptandu-l pe Mathias 🙂
Am reusit sa ajungem si la sfarsitul lui 2019 .
Clanul ne e mai bogat cu inca doi aici . Si asta e o mare bucurie pentru mine . Parte dintr-un plan de vise .
Copii ne sunt sanatosi , nepotii la fel . Plus inca unul pe drum .
Ma intorc in urma cu 15 ani cand deabia incepusem drumul asta si inteleg cat de departe suntem de atunci . Am reusit acolo unde altii ne proroceau esecul . Si nu au fost putini . Ma intreb pe unde sunt ei , cum sunt ei …
Am reusit pentru ca am crezut in ceea ce faceam . Ca nu mi-am plecat urechea la toti pesimisti care nu vor sa creada ca altii vor reusi acolo unde ei au esuat . Mi-am urmat drumul , visele si atat .
Rezolutii pentru la anul care vine ?
Sa fim sanatosi . Sa ne bucuram mai mult de noi , de familie .
Sa fotografiez mai mult . Sa incep sa fotografiez sport pentru ca de anul asta am si cu ce 🙂
Dar inainte de toate sa iau totul usor , fara graba . Oricum timpul trece repede , ce rost are sa-l mai impingem si noi de la spate ?
La multi ani omenire !
Aseara am fost la film … Star Wars. In gasca : Mocanca aka Patricia , Bella si Mihailii mici . Undeva pe langa noi a fost Luci sigur . Probabil de aia a lipsit Yoda din aceast final 🙂
Bella a rezistat la tot filmul . Nu am sa inteleg niciodata cum poate fi atat de pasionata de Star Wars , cred ca stie mai bine decat noi personajele si legaturile dintre ele :))
Patty a plans la scena in care moare Leia , noi am facut caterinca de ea ( ok , mai mult eu 😀 ) . Nu de alta dar asa ar fi facut si Luci de ea . Sa stie ca e acolo .
Filmul a fost epic , mie mi-a placut . Probabil altora nu dar este important de observat ca filmul are spectatori de varste atat de diferite incat este special . Oameni mai mari ca mine pana la Bella care are 5 ani … pai asta este ceva ,nu?
Povestea pare sa se incheie dar simt ca mai sunt multe de spus si sper sa mai vedem povesti Star Wars in viitor . Deocamdata ma consolez cu The Mandalorian pe Disney Plus .
De care btw , copiii nu se mai satura . Asa ca personal ador Disney plus . Stau seara si privesc filme vechi sau noi cu ei . Le comentam , le privesc prin ochii lor si e poate cea mai frumoasa bucurie sa-i vad cum isi exploreaza universul sentimentelor , cum vad aceleasi lucruri care ne-au bucurat pe noi .
Este cred una din cele mai frumoase perioade din viata mea . As vrea doar sa am mai mult timp sa stau cu ei.
Ne pregatim de sarbatori incet , incet . Parca ceva mai incet anul asta , alergand intre munca si casa si bucurandu-ne sufletul cu cei mici . Care nu mai sunt mici cei drept . Au ajuns destul de mari sa porti „discutii” :)) , sa ” negociezi” .
Se bucura de fiecare lucru marunt si imi umplu si mie sufletul de bucurie la fiecare lucru nou pe care il afla si il invata .
Am inceput a ne imbraca casa de sarbatoare si mai un strop pana va incepe a mirosii a carnati si sarmale . Ca ce-i Craciunul fara ele :)) ?
Intram in Septembrie si sperantele mele de viitor prind aripi . Deja au facut-o in parte .
Singura mea nepoata( niece not grand kid 🙂 a intrat in biserica mireasa . Nu stiu cand a crescut … Nu am fost acolo .Restul familiei s-a dus . Am ramas aici impreuna cu cei mai mici pitici din familie si a fost mai usor decat mi-as fi inchipuit . Acum fie vorba intre noi oricine ar fi in garda cand e lasat in charge 6 zile cu doi gemeni de 2 ani jumate , sa fim seriosi .
Surprinzator dar cu ei e usor . Nu a durat nicidata mai mult de 25 de minute sa ii fac sa doarma seara la ora 8 . Daca Rachel a dormit peste noapte aproape de fiecare data , Rafael s-a mai trezit dar nu la genul sa nu adoarma la loc aproape instantaneu uneori .
In camera lor , in paturile lor .
S-au culcat fara proteste si la pranz . Sunt incredibili . Diferiti si speciali .
Duminica trecuta am batut drumul pana la Amherstburg cu ei . Tot drumul au cantat in trei limbi fara sa oboseasca . Cantece romanesti , in engleza ( de la cele doua zile de day care ) sau in franceza ( invatate de la Bella ) -toate s-au auzit la mine in masina tot drumul .
Sunt copii cuminti atat cat pot fi cuminti copiii . Vorbesc mult , folosesc engleza si romana in parti egale . Te intelegi cu ei . Mai bine cu Rachel care e foarte atenta la cum vorbeste . Rafael este mai ” misenrupist” . Pur si simplu nu ii pasa sa iti fie tie usor sa il intelegi :)) E treaba ta cum te descurci cu el 🙂
Sunt incredibil de frumosi si reusiti copiii nostri , fara modestie :))
Cifra rotunda . Nu o simt sufleteste. Fizic scartaim dar cine e atent la amanunte ? Am parte de o zi de vara . Tipic pentru mine .
E sambata deci e zi cu cei mici si nimic nu poate fi mai frumos . In plus e Geana si Lulu .
Cine are nevoie de mai mult de atat ?
Acasa...universul meu 