Ok , a trecut ceva timp de cand am trecut pe aici . De fapt cred ca e prima oara in anul asta .
Am senzatia ca imi tin rasuflarea in speranta ca toata nebunia asta va trece mai repede …
Ce mai facem ? Mai nimic . Noroc cu cei mici ca ne mai tin la suprafata . Ei si photographia ma tin la suprafata .
Invat photoshop . Ma joc cu el … Asa poate vom il tinem pe nenea Alzheimer departe 🙂
Bella, Rachel , Rafael , Mattias si Lady 🙂
Fotografie de eveniment la sarbatoarea martisorului .
Biserica ” Coborarea Duhului Sfant ” Windsor Ontario .
Zilele astea am facut primul meu shooting ” maternity ” . Si o” vanatoare de copii ” in sala de gimnastica .
Nu de alta dar ne cam plictisim asteptandu-l pe Mathias 🙂
Azi e Ziua Internationala a Fotografiei . 19 August .
Sunt de doi ani impreuna cu fotografia . In fiecare zi de atunci alerg dupa „my best” . In fiecare zi invat ceva nou . Am trecut prin scoala. Am luat cursuri . Am citit carti scrise de oameni priceputi in ale fotografiei .
Am invatat sa privesc lumina , sa ma folosesc de ea . Am invatat tehnica dar si arta de a compune . Dar inca sunt departe de ceea ce imi doresc .
Am invat sa vad ceea ce inainte nu vedeam . Sa adun amintirile intr-un fel diferit .
Fotografia imi aduce bucurii pe care putine lucruri in afara de familie mi le pot aduce.
Nu am timp cat as vrea sa ii daruiesc pentru a intoarce darurile pe care ea mi le aduce .
Promit sa dau mai mult inapoi acestei relatii .
Incerc de ceva timp sa imi gasesc drumul meu în fotografie . Sa gasesc acel gen care sa ma emoționeze , sa ma determine sa creez nu doar sa reproduc. Pentru mulți fotografia e doar o reproducere a realității. Pentru mine e pictura cu lumina . E un amestec de realitate si amprenta personala. În multe genuri nu ma regăsesc . De exemplu in fotografia clasica wildlife . Imi plac animalele ca subiect dar nu ma stimulează emoțional sa creez , sa astept lumina potrivita … îi admir pe cei ce reusesc sa faca asta . Not my way.
Nu ma atrage deloc fotografia statică, compusă. Nu gasesc destulă emoție în ele . Am incercat-o dar rareori gasesc ceva sa ma miste .Da , imagini statice pot spune o poveste dar trebuie să ai povestea în spatele lor . Nu „natura moarta” .
Imi plac emoțiile mai mult decat frumusețea cred … multi isi doresc sa fie frumosi în fotografii. Uita sa fie umani. Uita ca oamenii nu-s „coverphoto” . Nu trebuie să fie frumosi mereu . Dar umani… da .
Imi place portretul . Imi place sa surprind emoțiile: bucuria , tristețea, nostalgia ,liniștea, melancolia…toata gama de emotii umane.
Nu imi cere sa te „pictez cu lumina” frumos … asta o poate face orice filtru de instagram … mie imi place sa prind emoția din tine . Iar asta e al naibii de greu de gasit sub măști.
Imi plac portretele de copii . Ei isi coboară măștile cu mult mai multa naturalețe. Lor nu le pasa de frumusețea de fațadă pe care tu adultul o iubesti atât de mult ! Dar nu imi plac fotografii care îi forțează în „pose” nefiresti . Sa faci asta cu copii care au atata sinceritate în expresie … este nenatural si lipsit de deontologie. Dacă ești un fotograf bun îi astepti . Ii lasi sa se desfasoare ei . Tu doar stai si astepti acel moment de frumusete . Si multumesti pentru el.
Imi place fotografia de peisaj . Poate si pentru ca prinzi frumusețea locului în care te afli . Fie acela în care trăiești , fie acela prin care esti trecător.
Imi place fotografia de eveniment . Asezat dincolo de lentila prinzi amănunte pe care altfel nu le vezi . Imi place ca aduni imagini care devin istorie si poveste pentru o comunitate, o persoană , o familie sau pentru prieteni . Si asta inseamna ceva .
Imi place la fel de mult fotografia de strada . Felul în care arată strada necosmetizata, nearanjata , nefardata. Asa cum e ea liniștită sau agitată. Reală
Imi place fotografia sportivă. Încă nu am incercat-o . Dar asta va fi „my personal Challange ” în următoarea etapă. Exista atata frumusete emoțională în sport . Atata conflict si provocare în a-l imortaliza. Atata provocare incat nu pot decat sa ridic mănușa în fața ei . Un obiectiv pentru sport e pe lista mea de vise pentru care strâng :).
Imi place sa învăț compoziție , arta de a manipula lumina. Multi fotografiază fără să se străduiască a invata reguli de compozitie. Au pretentii de artist . Uita ca inainte de a rupe reguli ( pentru ca da, uneori poti rupe reguli ) trebuie să le stapanesti atât de bine încât să poti sa intelegi când si cum sa le rupi .
Da, inca ma caut . Incerc sa ma gasesc , sa ma adun în fața bolii care m-a prins de vreo un an jumate ( o postarea de facebook mi-a reamintit cât de puțin timp am de când visam la un dsrl ) . Pentru ca e boala . Una frumoasa . Dar nu vreau doar sa adun ” click-uri ” . Vreau mai mult . Vreau sa fiu mandra de ceea ce fac . Vreau sa dau valoare muncii mele . Sa nu fac compromis „kitschos” . E un cuvant vechi kitsch… Si-a cam pierdut valențele. Poate pentru suntem înconjurați de atata kitsch cu „valoare” . Dar aceasta „valoare” nu inseamna nimic pentru mine .
Acasa...universul meu 