Arhivă | februarie 2011

Cu o cafea in fata astept primavara…

Cu o cafea in fata , cu dor de primavara , incerc sa pun in ordine cateva ganduri. La geam e zapada .Iarna isi face de cap dar sa nu ne plangem .Pana la capat nici nu o simtim foarte tare :in casa e cald , in masina e cald . Urasc anii cand trebuia sa merg printr-un Bucuresti in care inghetai in statii, sau te udai la picioare prin zloata .Sau carai plase care iti lungeau mainile pana jos de greutate . Nici o femeie nu ar trebui sa fie chinuita in felul asta .
Stiu ca nu mai e mult si primavara se intoarce .Imi fac planuri .Anul asta visez sa vopsesc deck-ul.Inca nu stiu in ce culori dar fac sapaturi 🙂
Intre timp viata noastra se scurge intre cunoastere si acomodare . Sunt norocoasa .
Nu simt nici un entuziasm in legatura cu intoarcerea in tara .Daca nu ar fi nunta si familia de revazut(si cativa prieteni e drept ) restul nu m-ar entuziasma . Nu am nici un dor „patriotic” sa revad nimic de acolo.Nimic care sa ma faca sa tremur de emotie .
Am incercat intr-o seara sa trec in revista locuri pe care as cauta sa le revad musai. Nu am gasit mai nici unul care sa-mi trezeasca entuziasmul . E trist pana la capat .Bucurestiul ultimilor 20 de ani a reusit sa scoata din mine orice sentiment .Asta e trist.
Imi iubesc viata mea de acum , in orasul linistit in care traiesc .Unde nu simti ca esti agresat si deranjat in viata ta in fiecare zi a vietii tale .Imi aduc aminte ca nu era zi lasata de la Dumnezeu in blocul in care traiam in cae cineva sa nu te deranjeze .Muzica (oh, da manele ) data tare , pustani care se asezau cu masini sub balcon cu muzica de spargeau boxele , vesnice reparatii in bloc (bateau ceva , spargeau etc ). Apoi se gasea cate unul sa se certe cu voce tare .
Mi-aduc aminte ca intr-un cosmar de primavara in care baiatu dadea examenul de capacitate. Si cand bunii mei vecini de sus s-au gandit la remodelari in casa (chit ca mai facusera unele cu un an inainte ).4 luni au durat . Cu ciocane si pereti dati jos .Practic nu se putea face nimic in casa.
Apoi vecini de scara care vesnic aveau ceva de comentat, de urmarit .Si scandalurile pe care le faceau din te miri ce.
Ei bine , de ce mi-ar lipsi astea !?
Imi iubesc viata de acum , cu copii , care fie vorba intre noi sunt cei mai grozavi din lume .Asa cum sunt ei cu defecte si calitati ii iubesc din tot sufletul si pentru mine sunt perfecti .Viata fara ei ar fi mult mai trista .
Astept primavara sa o celebram impreuna !

Romania -o piesa de teatru absurda

Privesc in ultima perioada ce se intampla acolo si-mi pare totul rupt dintr-un teatru al absurdului .
Am senzatia ca acolo nu mai e o reala democratie . Puterea face , ceilalti doar latra . Omul obisnuit este cel ce duce .Demonstratii de forta , puneri cu botul pe labe…
Arestari si amenintari .Mai lipseste sa se reinventeze canalul .
Parca e o piesa de teatru copiata dupa perioada post razboi . Cam asa s-a instalat comunismul in Romania .Indezirabilii deveneau dusmani ai poporului , capuse .
Puterea se vrea cavaler fara pata si prihana , Fat -Frumos, Cavalerul Alb .Cam asa si-a instalat si comunismul puterea in anii 50 .”Noi ii aparam pe cei multi de hoti !” „Luam averile celor care nu le merita(aka celor care nu jucau ca ei ) si le dam celor multi(cata minciuna , dar ce usor crezuta …)
Va desfiintam spitale si o sa le facem azile (la anul si la multi ani !).
Romania trezeste-te .Desi cred ca e tarziu …