S-a deschis sezonul .

Weekend-ul asta   am declarat deschis sezonul de patio . Cu BBQ , cu fun si cu ceva musafiri . E primavara si mai mult inca . Am trecut la tricouri .

Asta dupa ce saptamana trecuta am sarbatorit-o pe Bella, intr-un weekend ploios de parca venea potopul , noroc ca eram in sala de gimnastica  . 5 ani . Copil mare . Spera sa intre cu ” fetele mari ” la gimnastica anul asta . 🙂

Daca a fost ceva ce m-a calcat la greu pe nervi saptamana asta in mediul  virtual au fost postarile gen ” Va pasa / donati de/ la Notre-Dame dar de casa memoriala/ casinoul  X / oamenii strazii / cei addicted / voi numiti restul (ca imaginatia nu a avut limite )  nu va pasa !”

Ce te … grija ce fac eu cu banii mei bagatorule de seama ? Iti pasa ? fa tu ceva pentru ceea ce iti pasa( desi am mari dubii ca tu vei trece vreodata dincolo de declarativ ) . Si nu indrazni sa judeci ce fac eu pe banii mei sau timpul meu liber .

 

O luni mai trista decat o plecare …

Nu exista cuvinte pentru  tristetea de azi . Cum am putea sa privim cum arde frumusetea , istoria , spiritualitatea fara sa ne simtim atat de devastati ?

Iubesc acel loc intr-un fel pe care nu il pot definii . E locul meu de suflet . L-am batut de atatea ori incat mi-a intrat in memoria mea afectiva .  In fata acelui loc nu puteai decat sa iti cobori genunchii catre pamant . Maretie si frumusete , o frumusete care doare acum .

Ard secole de istorie . Si-mi plange sufletul fara liniste . Pentru ca iubesc acel loc cu patima.

Le Temps des Cathédrales

Aprilie, undeva in 2019

Trece timpul asta uneori prea incet , alteori mult prea repede . Intram in primavara cu bucurie . O bucurie a reinvierii .

Cu gandul la luna viitoare cand vine sor-mea si Lulu . Cu gandul la vacanta in Mexic .

Sunt norocoasa si binecuvantata . Binecuvantata cu copii si nepoti frumosi . Eu rad si zic ca de la neamul Roscanilor se trage frumusetea. Moldoveni  de-ai lui Stefan  . Asa-i dar si de la bunica mea svaboaica banateana . Plus restul de amestec de regateni . Orice ar fi fost au iesit numai frumosi 🙂

Copii cresc mari atat de repede . Rafael si Rachel au deja 2 ani si 3 luni. Saptamana care vine Bella face 5 ani . E deja copil mare si dabia asteapta sa inceapa gimnastica cu „fetele mari ” . Maine, ziua ei de nastere o va face la sala  dupa dorinta ei .

Toti trei sunt indragostiti de gimnastica ( si cum sa nu fi cand e un sport atat de frumos ) .

Deabia astept sa creasca mare sa-i vad in concursuri . Sa le fiu personal fotograf :)))

Cred ca in vara asta imi iau si lens-ul de care am nevoie pentru sport :

70-200mm F/2.8 Di VC USD G2 SP

Nu cheap dar lens-urile sunt de neinlocuit cu chinezarii oricat ar crede unii . Iar fotografia de calitate , in special in sport nu se face cu jucarii .

Asa ca maine voi fi busy rau si daca nu ma vor termina maine seara sper sa va povestesc cum arata o zi facuta la ” Alpha Gymnastics Academy ” . Cu siguranta crazy 🙂

 

 

 

Cu gandul la vacanta …