OK . So what !

Saptamana viitoare mai adaug un an la varsta . So what !?

Un an de la prima intanire  cu Nikon , dragoste la prima vedere intre mine si dragul meu 5300 . E un DX dar avand in vedere ca e prima mea camera serioasa …. da , il ador 🙂

Aseara la Windsor Camera Club am prezentat  pentru prima oara ceva la o competitie serioasa , arbitrata de profesionisti . Of course ca m-au facut praf . Nu la modul serios dar oricum … Am obtinut la 2 prezentari 77.3 pc in conditiile in care s-a castigat cu 83 de pc … No bad but …

Am realizat ca habar nu am mai nimic despre competiii iar felul in care erau comentate lucrarile m-a ajutat mult sa inteleg ce si unde gresesc . Si da , asta m-a ambitionat si mai tare . Mama lor . Habar nu au cu ce capoasa s-au pus :))

So , pe ei ! Mai ales ca  e predominant masculina concurenta . Asta ma provoaca si mai mult sa progresez . Or avea ei mai mult timp pentru asta dar asta nu ii face mai grozavi .

Deci un an de fotografie in care am progresat mult de tot avand in vedere ca am plecat de la zero …

Compozitie , tehnica, prelucrare …. toate au devenit subiectele mele de invatat in ultima perioada pana la obsesie.

Multi spun , pai ce atatea reguli . Faci poze si atat ! Nu e doar atat . Nu e destul sa fie dragute . Trebuie sa spuna ceva . Sa transmita emotie . Frumusete . Asta imi doresc . Nu doar poze „cute „.

Ci un strop de frumusete , arta . Nu poze ci fotografii daca as putea spune asa .

Pentru asta am sa dedic tot timpul liber pe care sufletele mele mi-l vor lasa liber . Care suflete ? Cei mai frumosi copii din lumea asta . Cei mai cuminti . Copii pefecti ai lui Nana . Rachel , Rafael si Bella .

 

 

 

Reclame

E vara .

Nu cred ca cineva poate intelege bucuria de ficare zi . Bucuria de a iti privii nepotii crescand . Nu poate nimeni intelge cat de frumos cresc minunile astea  . Decat daca au parte de bucuria de a fi impreuna nepotii .

A fi Nana pentru ei,e un privilegiu . De care ma bucur in fiecare zi .

Probabil ar trebui sa ma plang ca-s prea busy . Daca mi-as dori mai mult timp as vrea sa am pentru ei sau pentru fotografie . Nu pentru mine personal , asta e sigur .

Ce mai fac? Ma impart intre job , nepoti si fotografie intr-o ordine aleatorie .

Si cum vorba multa -saracia omului , las imaginile sa vorbeasca .

Golgota fiecaruia

  Azi ,  de Florii , am luat drumul catre biserica . Catedrala noastra se afla pe Walker chiar vis a vis de spital . Am facut de atatea ori drumul incolo inainte si dupa ce au venit puii pe lume , cu atatea sperante , emotii si frici incat drumul acesta a fost una dintre golgotele mele .

  Am aprins lumanari pentru cei dusi , am plans . Am plans pentru  ca mi se pare nedrept si crud sa trebuiasca sa aprinzi lumanari la morti pentru un frate mai mic .

  Imi  vine sa urlu uneori . Nu mai arde  dar in zile ca acestea de azi imi lipsesc glumele lui. Mi-e dor de tine frere . Stiu ca acolo unde esti iti pazesti stra-nepotii pe care i-ai fi adorat . Stiu ca ai plecat stiind ca ei vor veni dupa tine . Si stiu ca asta a fost poate una dintre ultimile tale bucurii .

    Am aprins lumanari pentru cei pe care ii iubesc . Stiu ca e un ritual pe care altii il iau in ras dar pe mine ma linisteste . Asa cum lumina   din fata icoanei imi aduce pace .

Au venit Floriile , cu bucurie . Miercuri vine Patty cu fiance-ul . Bella ma intreaba ce e Patty ? Un fel de auntie . Colaterala .

Ieri au fost pitici la mine  peste zi . Babysitting . Mi-au umplut ziua si sufletul de veselie . Sunt adorabili . Normal . Din parinti atat de frumosi nu avea ce altceva sa iasa . 🙂 Mogaldetele astea doua impreuna cu Bella sunt ratiunea de a ma trezi  in fiecare dimineata , dorinta de a fi .

E martie .

Deja . Vremea , cand frumoasa , cand zbarlita la noi … Dar e martie si asta inseamna ca mai e olecuta pana dam drumul la sezonul de trait afara .

Pana atunci avansez in a invata  Lightroom daca tot nu ma indemn sa ies pe afara pentru shooting .

Din martie fac parte din Windsor Camera Club . Proud member . Este o provocare  nu numai pentru ca am intrat intre oameni care merg la concursuri , care se ocupa cu fotografia de ani si ani . Este o provocare fiindca este un loc cu oameni complet straini . Integrarea va fi o adevarata provocare . Si daca inca ma mai provoc inseamna ca undeva in mine mai pastrez ceva tinerete .

Minunile noastre cresc in fiecare zi mai frumosi . Si nu e zi  lasata de la Dumnezeu sa nu ma simt binecuvantata . Pentru ei . Si pentru copii mei care sunt parinti minunati . Daca ar fi sa folosesc un singur cuvant pentru a-i defini acela ar fi echilibru . Un echilibru perfect intre dragoste si meseria de parinte .

Un lucru este cert . Am sadit seminte bune candva .

In rest … astept primavara . Astept musafiri . Astept timpul sa bantui pe afara fara sa inghete obiectivul 🙂

Drumul spre iad e pavat cu intentii bune .

Toate exagerările curentelor naturiste duc deseori la consecințe extreme .

Toata presiunea pusă pe alaptarea naturala ă dus la înmulțirea cazurilor de obezitate infantila sau la diagnosticul de ” failure to thrive „, pe romaneste copii care nu reusesc sa ia in greutate .

Se pune atata ppresiune pe mama incat ajunge sa nu conceapă ca nu are lapte . Refuza sa hrănească copilul cu altceva decât propriul sfarc. Apar copii care nu iau in greutate , care nu se dezvolta corect …. dar mama este in continuare îndoctrinata ca este imposibil sa nu aiba lapte … Este medicata cu produse ( aici nu mai functioneaza conspirația big pharma :)) ) ca sa devina aptă… evident ca nu functioneaza , copilul , în perioada în care se dezvolta intens suferă, acumulează deficitul care il va urmări toata viata . Norocul ptr cei mai mulți vine cand incepe diversificarea … altfel ar muri cu zile . Dar supraviețuirea va fi cu probleme pentru tot restul vietii …

Asa ca doamnelor, nu pot fi de acord cu sloganul : ” Hranirea la san este esențială ” … Este buna dar nu esențială. Esențială este hranirea corecta . Nu va simțiți vinovate . Simtiti-va vinovate doar daca va vorbesc sloganele atât de tare încât va sacrificați sănătatea propriului copil in numele naturismului , noul zeu la care se înclină lumea .

În cealaltă extrema este obezitatatea infantilă. Vad din ce in mai mulți copii de 4-6 luni cu greutate de copil de aproape un an . Hraniti exclusiv la san , la cerere ca doar asa e moda . „Da copilului ce vrea , cât vrea” …. asta dăunează nu numai din punct de vedere nutritional dar si emotional oe termen lung dar asta e o discuție separată.

Mamele care produc mai mult lapte decât necesar prin suprastimulare . Iar copilul, pus la san pentru confort acceseaza acest surplus . Invata sa mănânce mai mult decat este necesar unei dezvoltări corecte. Exact ca in mecanismul obezului adult , va invata sa asocieze mâncarea cu calmarea angoaselor . Partea proasta e ca daca in viata adultă ingrasarea se face prin creșterea in volum a celulei grase , în copilărie ingrasarea se face prin creșterea numărului de celulei . Numar de celule care nu mai dispar tot restul vietii si care au tendința să se hrănească și să crească. Din pacate zicala : „Gras si frumos !” nu este echivalentă si cu sanatos .

Dacă graficul de greutate american arata la peste 75% iar copilul tau e descendent european( ȘI aici sunt diferente intre un italian si un norvegian de ex ) sau asiatic … intra in alarma …. pentru ca ce e normal diferă de la rasa la rasa !

Asa ca personal cred ca nimic nu este mai important decât să îl hraniti corect . Nu plecati cu gânduri „exclusive” . Adaptati-va planurilor in functie de conditii . Si nu exagerati!

Opriti-va inainte de a deveni prea mult sau cum as spune in engleza weird ….

http://www.mommyish.com/my-mom-breastfed-me-until-age-three-and-i-wish-she-hadnt-445/

Nu confundați lucrurile .

Cel mai important este sa creasca un copil sanatos , independent , curajos in a descoperi lumea . Nu unul care ca se ascundă la greu in spatele unui paravan .

Happy new year darling !

Intr-o   infernala stare virotico-epuizanta  . Cu entuziasm si excelenta companie .

Fara gluma , cred ca de 15 ani nu am mai fost atat de bolnava . M-am extras din pat mai mult de nevoie dar nu mi-a parut rau nici clipa . Oamenii si atmosfera din jurul eu m-au facut sa pun deoparte felul in care corpul meu striga de durere . Si am rezistat mai mult decat resist eu de obicei la revelioane .

Mancare romaneasca , un purcel la tava absolut demential . Prajituri mai mult decat delicioase … Aveti idee cat de fain e sa vezi pe masa clasicele aperitive romanest … salata de boef , piftii ?

Muzica faina , de toate felurile …oldies ( but goldies ) , populara , latino , foarte noua , romaneasca , romante … Si oameni, oameni atat de naturali dansand cu pasiune simtindu-se bine unii cu altii .

Este tot ce ti-ai dori de la un revelion intre romani .

O locatie fara fandoseli dar care a pus oamenii pe primul loc . Legatura dintre ei .

Si daca eu , lesinata de boala m-am ridicat de cateva ori sa dansez asta spune multe despre pofta de viata  pe care acei oameni mi-au trezit-o . Pentru ca mai mult decat orice este vorba despre oameni . Aplauze deschise pentru oamenii care au pus pasiune in aceasta intamplare !

In alta ordine de idei am inceput sa imi dau seama ca la mine fotografia nu este dorinta de a poza orice . Am nevoie de emotii in pozele mele, fetele pe care le fotografiez trebuie sa transmita ceva . Nu-s genul de fotograf de grupuri …am nevoie de mai mult . Sunt selectiva si uneori e greu sa fi atat de critica cu ceea ce faci …dar asta e !

La multi ani oameni dragi ! Spr ca ati petrecut cel putin la fel de bine ca mine ( minus boala , bineinteles ) . :))

Bilant , new year resolutions…

2017 a fost anul cu emotii puternice,  anul in care R&R ne-au intors viata pe dos , ne-au facut mai buni , mai frumosi. Anul in care mi-am petrecut vacanta cu sora-mea dupa o mie de ani .

Anul in care fericirea fiicei mele m-a coplesit . De obicei fericirea mea pornea din interiorul meu dar anul asta m-a hranit literalmente cu fericirea ei . Just like this.

Primul an fara mon frere. Anul in care am invatat sa accept . Stiu ca de undeva ne vegheaza . Special pe cei mici. A trebuit sa plece . Inca imi vine sa urlu strangand genunchii la piept . Inca imi vine sa-i scriu mesaje pe messenger. Dar nu mai sunt furioasa . Manioasa . Pentru ca stiu ca nu asta vrea .

Apo a fost anul in care m-am indragostit de fotografie.  Iremediabil si total. Greu de explicat .

An cu bune si momente mai putin bune dar per total un an incredibil .

Deci . Resolutii .

1. Sa invat sa ma iubesc. Sa imi pese de mine .  Nu ma intrebati ce inseamna pentru ca nu stiu inca dar o sa aflu . Nici macar nu stiu daca am nevoie de asta vorba fie intre noi .

2. Sa imi fac timp pentru ultima mea dragoste,  fotografia . Sa invat sa trag raw . Asta este un must. Sa invat mai mult despre arta luminii . Sa devin atat de buna incat sa tind catre limitele mele de sus.
3. Sa imi fac timp sa respir. Sa iubesc . Sa ma bucur.

4. Sa traiesc.  Cat de mult pot . Sa fiu alaturi de iubirile  mele minore si majore (si aici ma refer la dimensiuni fizice , clar ) atat de mult cat imi va fi ingaduit .

Pentru ca fara ei as fi nimic . O zi departe de ei  e o zi goala . Inutila .

Farewell 2017 … waiting for you 2018 .