Romania … again ?!

E iar sezon de mitingeala . A iesit romanu’ verde iar la proteste  … In umila mea memorie mi-i aduc aminte la alte proteste ( jur ca aceiasi ) chinuindu-se sa ii aseze pe PSD-isti  in motul cozonacului . Aia de vor sa ii dea jos acu …

Iar la vremea aia ma chinuiam sa le explic la unii sau altii ca Feti-Frumosi nu exista in Romania ! Ca problema nu e nici macar in politicieni ci in putregaiul care a cuprins Romania de zeci de ani , incetul cu incetul .  Problema este cum vedeti voi viata , cum acceptati lipsa de lege atunci cand va convine dar  tot voi o contestati cand va atinge .

Adorati mariri fara sa va intrebati de unde vin  , adorati fandoseala pe care nu v-o permiteti . Adorati zile libere cu pogonul de zilele tuturor sfintilor din calendare . Furati de unde puteti si ce puteti ( chiar daca nu e numit furt ) . Va faceti ca munciti , munciti la bani negri ca sa nu platiti taxe uitand ca din taxele alea ar trebui sa va vina bani de la sanatate si educatia pruncilor vostri pe care in  inconstienta voastra ii plimbati pe la mitinguri potential violente ( mi se pare absoluta inconstienta ) .

Asa ca dragilor , nu ma impresioneaza . Mitingurile astea sunt repetitive de aproape 30 de ani . Nu au schimbat nimic si nu vor schimba NIMIC . Pentru ca ce este defect este profund … politicienii vostri sunt doar motzul cozonacului . In Romania cozonacul este stricat si putred demult !

 

PS. June 28 – update … Despre ce vorbeam ? Nimic nu se schimba . Traiasca cozonacul si sa ajunga la toata lumea !

Reclame

Happy night .

Va spuneam ca nu stiu  cu cine s-au pus :)) Cei de la Windsor Camera Club adicatelea .

De data asta am intrat cu o singura lucrare . Dar buna .

Asa ca mi-am adjudecat locul intai la Novice cu un punctaj mai mare decat la Advanced .

 

OK . So what !

Saptamana viitoare mai adaug un an la varsta . So what !?

Un an de la prima intanire  cu Nikon , dragoste la prima vedere intre mine si dragul meu 5300 . E un DX dar avand in vedere ca e prima mea camera serioasa …. da , il ador 🙂

Aseara la Windsor Camera Club am prezentat  pentru prima oara ceva la o competitie serioasa , arbitrata de profesionisti . Of course ca m-au facut praf . Nu la modul serios dar oricum … Am obtinut la 2 prezentari 77.3 pc in conditiile in care s-a castigat cu 83 de pc … No bad but …

Am realizat ca habar nu am mai nimic despre competiii iar felul in care erau comentate lucrarile m-a ajutat mult sa inteleg ce si unde gresesc . Si da , asta m-a ambitionat si mai tare . Mama lor . Habar nu au cu ce capoasa s-au pus :))

So , pe ei ! Mai ales ca  e predominant masculina concurenta . Asta ma provoaca si mai mult sa progresez . Or avea ei mai mult timp pentru asta dar asta nu ii face mai grozavi .

Deci un an de fotografie in care am progresat mult de tot avand in vedere ca am plecat de la zero …

Compozitie , tehnica, prelucrare …. toate au devenit subiectele mele de invatat in ultima perioada pana la obsesie.

Multi spun , pai ce atatea reguli . Faci poze si atat ! Nu e doar atat . Nu e destul sa fie dragute . Trebuie sa spuna ceva . Sa transmita emotie . Frumusete . Asta imi doresc . Nu doar poze „cute „.

Ci un strop de frumusete , arta . Nu poze ci fotografii daca as putea spune asa .

Pentru asta am sa dedic tot timpul liber pe care sufletele mele mi-l vor lasa liber . Care suflete ? Cei mai frumosi copii din lumea asta . Cei mai cuminti . Copii pefecti ai lui Nana . Rachel , Rafael si Bella .

 

 

 

E vara .

Nu cred ca cineva poate intelege bucuria de ficare zi . Bucuria de a iti privii nepotii crescand . Nu poate nimeni intelge cat de frumos cresc minunile astea  . Decat daca au parte de bucuria de a fi impreuna nepotii .

A fi Nana pentru ei,e un privilegiu . De care ma bucur in fiecare zi .

Probabil ar trebui sa ma plang ca-s prea busy . Daca mi-as dori mai mult timp as vrea sa am pentru ei sau pentru fotografie . Nu pentru mine personal , asta e sigur .

Ce mai fac? Ma impart intre job , nepoti si fotografie intr-o ordine aleatorie .

Si cum vorba multa -saracia omului , las imaginile sa vorbeasca .

Golgota fiecaruia

  Azi ,  de Florii , am luat drumul catre biserica . Catedrala noastra se afla pe Walker chiar vis a vis de spital . Am facut de atatea ori drumul incolo inainte si dupa ce au venit puii pe lume , cu atatea sperante , emotii si frici incat drumul acesta a fost una dintre golgotele mele .

  Am aprins lumanari pentru cei dusi , am plans . Am plans pentru  ca mi se pare nedrept si crud sa trebuiasca sa aprinzi lumanari la morti pentru un frate mai mic .

  Imi  vine sa urlu uneori . Nu mai arde  dar in zile ca acestea de azi imi lipsesc glumele lui. Mi-e dor de tine frere . Stiu ca acolo unde esti iti pazesti stra-nepotii pe care i-ai fi adorat . Stiu ca ai plecat stiind ca ei vor veni dupa tine . Si stiu ca asta a fost poate una dintre ultimile tale bucurii .

    Am aprins lumanari pentru cei pe care ii iubesc . Stiu ca e un ritual pe care altii il iau in ras dar pe mine ma linisteste . Asa cum lumina   din fata icoanei imi aduce pace .

Au venit Floriile , cu bucurie . Miercuri vine Patty cu fiance-ul . Bella ma intreaba ce e Patty ? Un fel de auntie . Colaterala .

Ieri au fost pitici la mine  peste zi . Babysitting . Mi-au umplut ziua si sufletul de veselie . Sunt adorabili . Normal . Din parinti atat de frumosi nu avea ce altceva sa iasa . 🙂 Mogaldetele astea doua impreuna cu Bella sunt ratiunea de a ma trezi  in fiecare dimineata , dorinta de a fi .

E martie .

Deja . Vremea , cand frumoasa , cand zbarlita la noi … Dar e martie si asta inseamna ca mai e olecuta pana dam drumul la sezonul de trait afara .

Pana atunci avansez in a invata  Lightroom daca tot nu ma indemn sa ies pe afara pentru shooting .

Din martie fac parte din Windsor Camera Club . Proud member . Este o provocare  nu numai pentru ca am intrat intre oameni care merg la concursuri , care se ocupa cu fotografia de ani si ani . Este o provocare fiindca este un loc cu oameni complet straini . Integrarea va fi o adevarata provocare . Si daca inca ma mai provoc inseamna ca undeva in mine mai pastrez ceva tinerete .

Minunile noastre cresc in fiecare zi mai frumosi . Si nu e zi  lasata de la Dumnezeu sa nu ma simt binecuvantata . Pentru ei . Si pentru copii mei care sunt parinti minunati . Daca ar fi sa folosesc un singur cuvant pentru a-i defini acela ar fi echilibru . Un echilibru perfect intre dragoste si meseria de parinte .

Un lucru este cert . Am sadit seminte bune candva .

In rest … astept primavara . Astept musafiri . Astept timpul sa bantui pe afara fara sa inghete obiectivul 🙂

Drumul spre iad e pavat cu intentii bune .

Toate exagerările curentelor naturiste duc deseori la consecințe extreme .

Toata presiunea pusă pe alaptarea naturala ă dus la înmulțirea cazurilor de obezitate infantila sau la diagnosticul de ” failure to thrive „, pe romaneste copii care nu reusesc sa ia in greutate .

Se pune atata ppresiune pe mama incat ajunge sa nu conceapă ca nu are lapte . Refuza sa hrănească copilul cu altceva decât propriul sfarc. Apar copii care nu iau in greutate , care nu se dezvolta corect …. dar mama este in continuare îndoctrinata ca este imposibil sa nu aiba lapte … Este medicata cu produse ( aici nu mai functioneaza conspirația big pharma :)) ) ca sa devina aptă… evident ca nu functioneaza , copilul , în perioada în care se dezvolta intens suferă, acumulează deficitul care il va urmări toata viata . Norocul ptr cei mai mulți vine cand incepe diversificarea … altfel ar muri cu zile . Dar supraviețuirea va fi cu probleme pentru tot restul vietii …

Asa ca doamnelor, nu pot fi de acord cu sloganul : ” Hranirea la san este esențială ” … Este buna dar nu esențială. Esențială este hranirea corecta . Nu va simțiți vinovate . Simtiti-va vinovate doar daca va vorbesc sloganele atât de tare încât va sacrificați sănătatea propriului copil in numele naturismului , noul zeu la care se înclină lumea .

În cealaltă extrema este obezitatatea infantilă. Vad din ce in mai mulți copii de 4-6 luni cu greutate de copil de aproape un an . Hraniti exclusiv la san , la cerere ca doar asa e moda . „Da copilului ce vrea , cât vrea” …. asta dăunează nu numai din punct de vedere nutritional dar si emotional oe termen lung dar asta e o discuție separată.

Mamele care produc mai mult lapte decât necesar prin suprastimulare . Iar copilul, pus la san pentru confort acceseaza acest surplus . Invata sa mănânce mai mult decat este necesar unei dezvoltări corecte. Exact ca in mecanismul obezului adult , va invata sa asocieze mâncarea cu calmarea angoaselor . Partea proasta e ca daca in viata adultă ingrasarea se face prin creșterea in volum a celulei grase , în copilărie ingrasarea se face prin creșterea numărului de celulei . Numar de celule care nu mai dispar tot restul vietii si care au tendința să se hrănească și să crească. Din pacate zicala : „Gras si frumos !” nu este echivalentă si cu sanatos .

Dacă graficul de greutate american arata la peste 75% iar copilul tau e descendent european( ȘI aici sunt diferente intre un italian si un norvegian de ex ) sau asiatic … intra in alarma …. pentru ca ce e normal diferă de la rasa la rasa !

Asa ca personal cred ca nimic nu este mai important decât să îl hraniti corect . Nu plecati cu gânduri „exclusive” . Adaptati-va planurilor in functie de conditii . Si nu exagerati!

Opriti-va inainte de a deveni prea mult sau cum as spune in engleza weird ….

http://www.mommyish.com/my-mom-breastfed-me-until-age-three-and-i-wish-she-hadnt-445/

Nu confundați lucrurile .

Cel mai important este sa creasca un copil sanatos , independent , curajos in a descoperi lumea . Nu unul care ca se ascundă la greu in spatele unui paravan .