Suntem copii ai anilor de demult . Am crescut cu Fat Frumos dar la adolescenta am descoperit Star Wars . Si povestea ne-a prins .
Jedi , Obi Wan, Luke ….toata pleiada de personaje ne-au transformat in fani pe viata .
My personal Jedi, „my baby brother” , Luciano a trecut in lumea umbrelor asa cum numai el stia sa o faca . Glumind cu moartea . Am ramas noi in urma , sa-i simtim lipsa si sa-l cinstim asa cum si-ar fi dorit . Nu jeleni , nu negru in hainele noastre … A fost un norocos . A avut prieteni alaturi . Oamenii l-au iubit . Glumet si pus mereu pe bancuri .
L-a rapus un cancer intr-o tara in care si daca esti pe picioarele tale nu ai multe de ales . Cand in loc de picioare ai carut …. nu prea contezi . As avea multe de reprosat dar nu ajuta nimanui pentru ca ce am invatat este ca Romania nu vrea sa se schimbe . Deci cui i-ar ajuta ?
Ne vom revedea candva in lumea umbrelor dar pana atunci te rog fi „my personal Yoda” . De acolo poarta de grija celor pe care i-ai iubit : Andra , caruia i-ai cumparat prima papusa , lui Praslea , Patriciei … si fi-ne noua frate si inger asa cum ne-ai fost o viata .
Vei ramane intre noi si asta o stiu . Pentru ca traim in amintirile celor ce ne iubesc .
Nu am sa te jelesc pentru ca stiu ca ai fi urat asta . O sa te pastram in memoria noastra fara false boceli .Vom purta bleu-albastru , ca cerul pe care l-ai iubit atat de mult . Viata ta a avut mereu aripi chiar daca ti-a frant atat de tanar picioarele .
Vom rade amintindu-ne toate trasnaile tale . Vom bea mereu un pahar si pentru tine , indiferent in ce colt de lume vom ajunge , pentru ca asta ti-ar fi placut . Sa fi acolo cu un pahar de whisky/ tequila /tuica/rom ( you name it 🙂 ) facand caterinca de viata si de moarte .
Te iubesc frere ! Ai grja de noi , ai gija de nepotii si stranepotii tai . Noi o sa le povestim de Yoda al nostru .